Happy Halloween!

In fiecare an am un ritual chiar daca nu plec la vreo petrecere,ma machiez pentru aceasta sarbatoare.Iar in fiecare an vreau sa fiu altceva.Anul acesta am ales ceva usor de facut si mie una imi place ce a iesit(nu ma criticati prea aspru...este prima postare gen make-up si stiu ca mai am de invatat)

Haunted House-NOTD

Asa in ton cu Halloweenul

Cufarul cu amintiri (proba 11)

O simpla cana de ceai imi trezeste poate cele mai frumoase momente alaturi de mama.Nu numai ca este mama pe care o iubesc ci si datorita cadoului primit din partea ei.
Nu cu mult timp in urma am devenit pasionata de ceaiuri.Dulapul meu este plin de cutii de ceaiuri care mai de care,gusturi si arome.O gradina aromata pe care si regii ar fi invidiosi.
Imi plac gusturile ciudate in materie de ceai,cele neobisnuite,pe care multi nu le cunosc insa care sunt extrem de bune.
Vara cand merg la o terasa prefer un ceai decat un suc sau o limonada.Ceaiul are o anumit duritate,o amprenta pe care ti-o lasa apasat pe papilele gustative.Nu multi stiu ca ceaiul are personalitate,uneori acelasi ceai are un gust amar iar alte ori este divin.
Ceaiul este ca un om cu toane,unele trebuie indulcite pentru ale simti personalitatea altele trebuie lasate asa.Unele sunt tari si te inteapa la limba ca o albina suparata altele sunt firave ca o adiere de primavara. Ceaiul este bautura regilor si nu numai.Nu sunt o regina insa beau ceai destul de frecvent.
 Asa ca de ziua mea mama mi-a pregatit un cadou ce ma luat prin surprindere si ma facut cea mai fericita din lume.Pe langa tortul minunat pe care mi la pregatit mi-a mai cumparat un cufar (asa obisnuiesc eu sa ii spun)plin cu sortimente de ceaiuri ce le savurau regi Frantei.Si anume:Ceai Dammann Frères 1925 Luxury Wood,contine 18 sortimente regale si pline de savuare.Inca mai am din ele pentru ca le pastrez ca pe o comoara.Puterea si forta gustului lor merita sa fie pretuite ca pe o comoara.

Cand ma uit la cutie imi aminteste de mama si de cata dragoste imi poarta dar imi mai aminteste de faptul ca iubesc ceaiurile si nu cred ca as putea vedea lumea fara ele.Poate sunt inutile uneori sau pentru uni oameni insa pentru mine sunt una din deliciile vietii.

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Ce primeste un copil mic?

O jucarie noua.In cazul meu o carte dupa care tanjesc de vreo 3 ani.Am turbat efectiv cautand-o si desigur negasind-o.
Insa dupa cum stiti SuperBlog de anul acesta a avut o proba ceea avea ca sponsor pe cei de la Nemira asa ca din intamplare sau nu am ajuns pe site-ul lor.Si am avut surpriza de proporti cand am vazut Cimitirul animalelor de Stephen King pentru care eram in stare sa dau oricat.Am gasit-o si la reduceri insa pe moment nu aveam nici un buget asa ca un bun prieten a vazut cat de entuziasmata eram si ma ajutat.Sincer ii multumesc de un catralion de ori pentru gestul facut a fost frumos si inca o data mi-a aratat ca ma pot baza pe el.

Te a.

Nu tot ce misca e ceea ce se vede.(proba 10)

Mereu m-am intrebat cum e sa ai camere video in toata casa,sa te uiti a doua zi ce miscari ai facut prin casa.Ei bine am avut ocazia sa stau intr-o casa de genul care nu aveau orice fel de camere ci camere de la Edimax.
Ele functioneaza pe principiul ai un telefon inteligent,iti descarci aplicatia si poti vedea live oriunde te-ai afla imagini din casa ta.
Acum intamplarea amuzant care mi s-a intamplat este aceea ca prieteni acestia de familie care au astfel de camere stau mai departe de orasul meu asa ca peste noapte a trebuit sa ramanem la ei.
Eram foarte interesata de tot ce avea legatura cu camerele pentru ca nu imi place sa fiu urmarita oriunde ma duc.
Iar ei mi-au spus ca nu sunt multe in casa insa totusi pentru siguranta lor sunt destule.Intamplarea haioasa in toata povestea asta este ca am vrut si eu sa vad pe viu pe telefon tot ce se intampla asa ca mi-au dat parolele la camere,mi-am descarcat aplicatia si ma plimbam de la o camera la alta.Asta am facut pana noaptea tarziu cand am zarit o miscare pe camera care dadea spre usa de la bucatarie.Cineva era flamand insa nu asta este partea amuzanta ci faptul ca baietelul de numai 11 ani ai prietenilor era somnanbul si s-a dus in somn de si-a luat un iaurt.I-am chemat si pe ei si au inceput sa rada si eram foarte uimiti de dexteritatea cu care se misca fara sa loveasca masa sau scaunele.
A doua zi cand i-am povestit a inceput si el de asemenea sa rada si i-am aratat binenteles si filmarea.Ni s-a parut exprem de amuzant deoarece in prima faza am crezut ca este treaz si pur si simplu ii este foame.
Astfel de camere sunt extrem de bune cand se pleaca in vacanta sti tot ce misca prin casa fara macar sa te misti de pe plaja!.

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Esti bine...? (proba 9)

Imi place patinajul.Mereu mi-a placut insa niciodata nu am invatat atat cat trebuie.Iar istorioara care va voi spune imi va ramane mereu in minte.
Era acum 2 ani iar patinele de gheata sunt mai complicate la fel ca mine adica sunt 2 in 1 si role si patine.Era ora 5 fara 10 si eu mesteream de zor sa imi montez lamele si eram stresata ca nu o sa prind tura de 5 si 10 (fara suparare insa stresul la mine cred ca este un hobby avand in vedere ca stau la 5 minute de patinuar).
Tata a ajuns intr-un final si am zburat pana la patinuar.Mi-am pus patinele si ma astepta greul.Singura pe patinuar,inconjurata de oameni straini.Ma simteam ca in jungla si pe langa asta nu stiam mai deloc sa patinez.Aveam nevoie de ajutor si unul specializat in gheata alunecoasa.Marginea imi era cea mai buna prietena pentru ca atunci  cand ma cuprindea frica era langa mine.Pana la urma mi-am dat drumul la cele doua picioare stangi cu care am fost inzestrata.Si am mers si am cazut.M-am ridicat si iar m-am dus langa margine.Tata din tribuna imi facea semne de parca era antrenorul meu personal si ma antrena pentru jocurile de iarna.Imi venea sa ies de pe patinuar sa ii dau patinele si sa patineze el.Insa pana la finalul turei am mers cat de cat.Chiar binisor din punctul meu de vedere.
La finalul turei tata a venit la mine si m-a intrebat esti bine...iar eu eram in culmea fericiri ca in 2 ore nu am tras decat vreo 3 trante.
Mi-e dor de ziua aia si mereu cand merg sa patinez(acum stiu un pic mai bine),mi-l imaginez pe tata acolo,facand pe antrenorul.Inca un motiv sa iubesc patinajul.

Articol scris pentru SuperBlog 2012

Un VIP oarecare (proba 8)

Noapte,frig,o luna uriasa pe cer si o picatura din parfumul cu aroma de VIP...Asta e tot ce ma transpune intr-o lume paralela in care baiatul pe care trebuie sa-l am in mai putin de 24 de ore.Nu e o vedeta e un baiat misterios care ma fermecat cu o singura privire iar acum eu trebuie sa-l prind in vrajile mele intr-un timp scurt.Atat va tine vraja mea 24 de ore pe urma voi reveni eu,o simpla fata la care el probabil nu se va uita nicicand.
O data atinsa de parfumul senzual ce ma face sa ma simt o vedeta,ma face sa ma simt ca pot face tot ce am in minte imi voi lua rochia cea neagra si voi trece la atac.
Covorul rosu este inaintea ochilor mei,iar aparatele fotografilor te atrag magnet,eu sunt cea fotografiata,eu sunt cea care sunt in centrul atentiei,iar el e dupa toti acei oameni agasanti cu aparate care spera sa smulga mai mult de cat un zambet,vor o bucatica din tine.Stiam ca voi trai asta doar 24 de ore pe urma totul va reveni la normal.
Sala mare,plina de oameni care mai de care mai cunoscuti,iar el,baiatul misterios la bar savureaza o bautura rafinata si scaneaza incaperea.Privirea i se opreste pe singura roscata din incapere,rochia neagra ii sta mulata pe trupul voluptos,iar parul roscat i se revarsa cascada peste spatele arcuit ce ii da o senzatie de caldura placuta.Singura roscata eram eu,iar el in clipa urmatoare se indreapta spre mine cu pasi saltati si cu ochii flamanzi.Am ramas cu ochii mari de uimire cand ajuns la mine s-a invartit in jurul meu si ma prins de gat si ma sarutat.Fara sa imi spuna nimic m-a luat de acolo si am plecat unde am vazut cu ochii.Intr-un final am ajuns pe un deal si ne-am asezat sa privim stelele.L-am intrebat ce la facut sa vina la mine,iar el nu a stiut ce sa imi spuna,mi-a spus ca parfumul meu este magic,iar parul roscat l-a uimit pe loc,e ceva special.
Timpul e pe sfarsite iar eu am adormit in bratele lui puternice,parfumul meu a facut minuni,am ajuns cu el,misteriosul meu care in viata reala pentru el nu as exista...
E dimineata iar cele 24 de ore au trecut insa eu nu m-a trezit intr-un pat gol si rece ca de obicei.M-am trezit langa VIP-ul meu fara nume,un VIP oarecare,pe care parfumul la vrajit insa vraja s-a dus iar el a ramas cu mine cea reala.

Articol scris pentru SuperBlog 2012