A fi sau a nu fi ?

Uite ca am ajuns si la sfarsitul competitiei Spring SuperBlog 2013 si asa ca la final sa fie mai usor, vorba vine evident, ni s-a dat o tema de gandire "cum ne-am recomanda noi ca bloggeri si ca viitori parteneri media". O tema nu prea usoara avand in vedere ca indragesc foarte mult competitia si parca mi s-ar parea ciudat sa o admir doar ca un simplu spectator. M-ar manca si pe mine sa scriu dar cum nu este voie parca parca nu as vrea sa devin partener media, insa o sa lamuresc treaba ce sunt eu ca blogger si in ce ar consta parteneriatul meu cu cei de la SuperBlog.
Pai sa incep cu mine, sunt un blogger incepator, nu le am cu SEO, obiective de atins cu vizualizarile zilnice si saptamanale, urmaritori slava domnului am parca destui. Ma caracterizeaza literatura insa in ultima perioada m-am axat si pe alte domenii ca deh sunt fata, iar fetelor le plac cosmeticele. Bun in vreo 4 ani de cand exista blogul, el a devenit foarte versatil si digerabil de cam toata lumea. Adevarat ca mai am de lucrat insa pentru moment mie imi este bine si sper si cititorilor mei.
Acum sa conving populatia ca parteneriatul meu e mai bun nu as putea insa as putea promova SuperBlog-ul in orasul meu care cred eu ca e plin de bloggeri ascunsi tare bine. Inca din editia aceasta am incercat sa duc vorba mai departe despre mecanismul concursului si de ce e fain sa fi superblogger si sper ca cei care au fost interesati au prins mesajul si se vor inscrie la urmatoarele editii SuperBlog. Eu una imi doresc sa raman in randul concurentilor iar apoi daca mi se permite poate voi trece bariera pentru a fi printre jurati de ce nu. Pana atunci eu imi trag suflu si imi refac fortele pana la editia viitoare iar voua celor care cititi pe de-o parte va multumesc ca faceti din 2008 incoace posibila aceasta competitie si speram ca din an in an sa devina tot mai buna si de ce nu sa joace in deplasare prin orase iar pe de alta parte, voua bloggerilor curiosi, va asteapta o concurenta veterana a doua editii la urmatoarea competitie Superblog, nu stiti ce pierdeti.

Articol scris pentru Spring SuperBloger 2013

Ceai sau ce ai? (13)

Intri in casa, ma saruti anemic, ceva ti se intampla si tare ma tem de adevar. Insa esti calm si imi zambesti, iar in ochi citesc "Sunt bine". Au trecut doua luni de cand nu ne-am vazut, campul electro-magnetic dintre noi doi a crescut la o valoare de suprasarcina. Nu inteleg nimic din gesturile tale. Esti schimbat si totusi esti tu. Te duci in bucatarie si imi lasi pe masa un pachet. Imi spui ca este un cadou, un cadou pentru amandoi, pentru a ne redescoperii. Nu stau mult pe ganduri si il desfac, gasesc o harta, oare sa fie harta spre inimile noastre ce momentan sunt in vacanta, sau poate harta spre viata perfecta la care visam amandoi? Mai gasesc o carte pe langa doua cesti magice si doua pungute, imi spui ca frunzele au magie in ele, pui apa la fiert. Incep sa te cred ca sunt magice, deodata parca ti se schimba starea numai uitandu-te la ele. Apa fierbe si tu ma iei in brate, iti plimbi mana in parul meu, imi soptesti ca te asteptai sa nu mai am parul lung si sa fiu bruneta. Credeai ca doar pentru tine eram roscata cu parul lung. Te inselai, poate si tu erai unul din motive, de ce nu. Apa a fiert si pui ceaiul, ai ales fructe de padure, mireasma cuprinde toata camera. Ne asezam la masa, ma iei de mana si mi-o duci pe harta. Imi spui ca harta e a Chinei antice, la fel de antica ca si sentimentele noastre. Inca o data degetele tale se impreuneaza cu ale mele si sunt un totunitar. Sentimentele se imbata cu aroma fructelor de padure si dau frau liber imaginatiei. Degetele se joaca, se alinta si tresar, inimile sar cate o bataie si galopeaza alert spre necunoscut. Ceaiul chiar e magic, invie in noi ce era amortit, inghetat uitat de mult. Fiecare inghititura ne atrage si mai mult in vraja pasiuni de care pana la urma oricum nu am avea scapare. Dar cine ar vrea sa scape din stransoare asta atat de placuta, ceaiul e pe sfarsite insa si-a facut treaba, trupurile sunt lipite iar inimile bat la unison, mainile sunt in parul meu iar gura imi exploreaza gatul. Oare asta e menirea cadoului, sa apropie doi oameni ce au uitat de ei si de ceea ce simt sau pur si simplu e o simpla vraja ce ii face pe amandoi sa li se para ca simt.
Oricum ar fi ceaiul ne-a facut sa exploram harta si nu numai in acea seara, sa fi fost magia sau pur si simplu faptul ca sentimentele nu au murit niciodata?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Esti rock? (12)

E neagra, are maner dar si bretea, oare ce sa fie? Este prietena cea mai buna a unei fete, cea care o ajuta in momentele in care plicul este prea mic iar trollerul prea mare. Insa este dusmanul de moarte atunci cand parca e facut sa ascunda cheile de la masina de tine. E usoara si grea in acelasi timp, grea nu fizic ci sentimental, pentru ca ea, geanta poarta cu ea amintiri de care poate ai uitat, insa ea iti va aduce mereu aminte de intalnirea cu baiatul acela cand timida ti se ascundea dupa tine sau la film cand a stat cu voi.

Reeija ne invita sa povestim despre un moment important ce are legatura cu geanta preferata. Numai bine de pus pe roate povestioara gentii mele preferate. Nu detin multe genti insa una imi e draga si o port cu mine indiferent de ocazie. Ma defineste, imi caracterizeaza stilul iar faptul ca a ajuns a mea din intamplare este un motiv pentru care tin atat de mult la ea.
Pe langa faptul ca tine minte si iti aminteste, uneori te si anunta cand nu mai poate, cade bareta, se largeste sistemul de inchidere, fermoarul iti joaca feste, dar nu te ingrijora face asta doar pentru a i se acorda cat mai multa atentie. Geanta unei femei este un univers nemarginit unde unele lucruri intra dar nu mai ies sau cel putin nu intregi.
Povestea gentutei mele incepe astfel, era o zi calduroasa de vara iar eu leneveam la laptop si deodata intru pe un site si vad o geanta neagra, destul de incapatoare si cu...tinte. Eu purtam asa ceva dinainte sa vina moda, orice rocker care se respecta are tinte, asa eram si eu. Ascult rock am tinte. Si cred ca am stat jumatate din zi suspinand dupa ea, sa va spun ca parca prin minune mama deja imi comandase o geanta cadou pentru ca am fost integralista. Ma suparasem ca nu imi daduse banii sa imi iau eu ceva insa marea surpriza a fost cand geanta pe care mi-o luase mami era exact geanta mea cu tinte. Iar replica mamei a fost "esti rock puiu' mamii". De atunci geanta mi-e draga  si sunt mandra tare de ea. Ma caracterizeaza si se potriveste de minune stilului meu vestimentar...rockish style. Voi aveti vreo geanta cu o poveste frumoasa?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Ma facut mama ambasador...ZorileStore.ro

Cred ca ati aflat de campania organizata de ZorileStore.ro, intitulata 'Curatenia de primavara". Ei bine pe la mine inca nu si-a aratat fata primavara insa campania ma binedispune pe langa aceasta campanie organizata pentru toata lumea se mai afla in derulare o competitie pentru bloggeri si anume se cauta blogger ambasador pentru ZorileStore.ro
Mie personal imi place foarte mult magazinul online, preturi raportate la calitate iar marea mea dezamagire a fost ca anu trecut cand am fost la mare in Mangalia am fost atat de aproape de magazinul lor si abia in ultima zi mi-am dat seama. Eh, poate alta data, ca si in alte dati cand v-am vorbit despre ei, au produse bune mai ales sandale, papuci dar si pantofi sport.
M-am decis sa imi incerc norocul poate poate de data aceasta nu voi ajunge ca simplu turist pe la ei ci ca un ambasador.
Din categoria campaniei mi-au placut mult perechea de papuci Grendha, ii vanez de mult si au un design foarte ingenios si comod desi au talpa ortopedica. Usori si placuti pentru plimbari in serile calduroare de vara.

Mai detin o pereche de pupuci insa de la Ipanema si sunt foarte incantata de ei, am umblat toata vara cu ei iar la mare mi-au fost cei mai buni prieteni.
Va recomand cu caldura sa vizitati site-ul ZorileStore pentru ca nu veti regreta.

horoscop zilnic pesti

Odiseea de astazi. (11)

Cred ca toti am auzit despre legendele Greciei antice si ne fascinau cand eram de-o schioapa. Nu stiu pe voi, insa eu mereu mi-am dorit sa ajung in Grecia, prea frumos descrisa inca din antichitate. La inceput am auzit de zei, apoi de titani, apoi muritorii ce au facut legenda iar mai apoi am descoperit fiintele supranaturale. Majoritatea din noi am auzit de pasarea phoenix sau de centauri si poate si de cerber. Insa nimfele au ramas si astazi fiintele fabuloase din Grecia antica care ma obsedeaza. Dintre zei, Afrodita este zeita care m-a fascinat de mica, mi-o imaginam avand frumusetea. Cine nu a auzit de Elena si Paris si de Troia sau de faimosul labirint al minotaurului. Toate acestea au fost in Gracia, un paradis al legendelor si al fantasticului. Tara insulelor si a zeilor. Poate ca este una din tarile cele mai bogate in legende iar asta atrage turistii in fiecare an. Insa astazi vreau sa va povestesc despre Corfu.
Ca sa nu mai zic ca la mine azi a nins mai ceva ca de Craciun si tare mi-ar fi placut o vacanta in Corfu. Acolo iernile sunt blande, mult mai calduroase ca la noi insa sa nu exageram. Corfu din nefericire nu exceleaza in vegetatie luxurianta insa totusi nu mergem sa vedem copacei, ca avem si noi ci dorim sa ne bucuram de soare, de mare si de priveliste. Iubitoarelor de flori in special le va surade idea unui excursi in Corfu deoarece exista o varietate extrem de mare de orhidee. In primul rand ce as face eu cand ajung acolo, e ce as face si aici in Romania, imi las bagajul si direct pe plaja. Am obiceiul asta de cand eram micuta si mergeam la mare, primul lucru cum ajungeam imi doream sa imi ude marea talpile arse de nisipul incins. Sa va mai spun ca in Corfu apa are culoarea smaraldului si nisipul este fin si numai bun de facut plimbari la lumini lunii(da, nu ma bateti stiu ca luna nu are lumina proprie) insa daca preferati o plaja mai rustica exista si plaje cu pietricele, asa cum vedem prin filme. Ce trebuie sa stiti cand plecati cu un charter Corfu ar trebui sa aveti in vedere atractiile turistice ce le puteti vizita. Acestea ar fi cetatea, biserica Sf. Spiridon unde puteti afla legenda lui, stradutele inguste si intortochiate care dau un sentiment placut, de legenda, o atractie cel putin turistica sunt si multitudinea de terase si taverne.Va propun sa va ganditi  la o astfel de vacanta iar in ajutorul dumneavoastra sar cei de la  Agentia de turism Paralela 45 care va stau la dispozitie pentru a va putea indeplini visele unei vacante perfecte.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Al meu. (10)

E sambata dimineata, la usa cateva batai timide. Oare cine sa fie? Ma dau jos din pat, si ma indrept agale spre acele batai anemice, ce deodata inceteaza. Deschid usa, insa nimeni nu se arata. In schimb jos, pe pres zacea o cutie cam sifonata ce e drept pe care scria asa "Al tau". Bine bine, al meu ce? Al meu cadou. In cutie era un costum de baie, un bilet de avion si o vedere. Pe vedere scria cu rosu "Doar al tau, te astept sa probezi apa". In doi timpi si trei miscari, bagajul a fost facut iar gandul deja imi era in aeroport.In alti trei timpi deja eram imbarcata si visam la plajele insorite. Niciodata nu mi s-a oferit o vacanta acolo, departe de civilizatie unde ma pot descoperi. Inca ma intreb cine a putut sa imi faca o asemenea surpriza, insa prefer sa nu imi bat capul cu asta pentru ca pana la urma tot voi afla,nu?
Ajunsa acolo, las bagajul si ma aventurez pe terasa care invaluita de briza marii si parfumul orhideelor te ducea cu gandul la un paradis nebanuit.
Marea ma astepta, plaja de asemenea iar eu nu aveam altceva de facut decat sa dau navala si sa las marea sa imi sarute talpile iar scoicile sa imi gadile palmele.Iar tu, in contrastul pielii, imi alinti pielea cu atingeri satinate. Ma faci sa radiez, sa fiu mandra ca esti al meu. Plaja imi apartine, la fel si tu. In razele soarelui ma alinti, iar marea iti e complice la valul de euforie care ma cuprinde. As vrea ca momentele acestea sa dainuiasca vesnic. Sa le pot trai iar si iar la aceasi intensitate cu care le traiesc acum. Nisipul se joaca cu tine si iti intregeste rolul, acela de a ma binedispune. Soarele ma readuce la viata, asa cum liniile tale fine la fel ca ridurile unei persoane invatate scot ce e mai frumos din mine. Nici nu stiu cum am putut sta fara tine, fara sa pot sa ma plimb pe plaja iar marea sa ne ude pe amandoi, tu cu mine, un tot unitar intr-o lume nebuna. Esti exact cum mi-am dorit, te mulezi dupa mine, imi scoti in evidenta partile bune si incerci sa le ascunzi pe cele rele asa cum face un prieten la nadejde. Pentru mine esti unul dintre cei mai frumosi prieteni ce poate o fata sa ii aiba. Marea te uda si iti amplifica frumusetea nativa, te face sa vibrezi de culoare. Ziua este pe sfarsite iar tu adormi frumos langa mine. In fiecare dimineata din cele sapte de vacanta ai fost fidel locului tau, nu ai plecat si nu ai ripostat ca te pun un pic cam neglijent,grabita fiind de plecare in oras, sau prea obosita sa te aranjez. Esti bun cu mine si nu ma judeci. Nu ai cedat la nici una din traznaile mele din aceasta vacanta si te-ai bucurat de soare si de mare la fel de mult ca si mine, iar acum cand pielea nu imi mai e in contrast cu tine, ne potrivim si mai bine, imi dezmierzi pielea bronzata cu butonii tai aurii, iar dungile albe aduc aminte de cum eram cand am ajuns, exact, eram la fel de alba ca ele. Nu mai e mult si trebuie sa plecam acasa insa vacanta si aventura noastra nu se termina aici din contra, abia acum a inceput cu adevarat.
Vacanta s-a terminat insa odata ajunsa acasa cand ma uit la el, gandul imi zboara pe plaja insorita unde soarele imi saruta pielea iar marea imi spala pacatele. Doar tu mi-ai fost partas la fantastica vacanta doar tu, costumul  de baie, al meu.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013

Arta sau luxul? (9)

Ce este mai important in viata noastra? Ce primeaza intre arta si lux? Se pot ele imbina intr-o combinatie "mortala"?
Elegantine ne propune sa cugetam asupra intrebarii daca arta este un lux sau luxul o arta. Eu m-as axa pe prima ipoteza si anume arta este un lux. Si la propriu si la figurat.
In primul rand, in perioada in care traim totul costa, astfel si arta costa. Arta a devenit una din cele mai luxoase domenii in care daca nu te tine buzunarul nu prea ai ce cauta. Nu orice kitsch este o arta, asta o stim de la Adam si Eva.

Obiectele de arta au devenit un lux pentru oamenii de rand, abia permitandu-si sa isi cumpere cateva obiecte casnice necesare, daramite un tablou pictat de un pictor consactrat. Pana si pictorii mai putini cunoscuti au ridicat tariful, pentru ca din pacate, in zilele noastre, artistii, maestrii artei daca ar vrea sa scoata bani doar din asta ar fi muritori de foame. De aici si preturile crescute. Luxul a inceput sa patroneze arta si asta o vedem noi oameni de rand ce ne-am dorii sa detinem un tablou frumos in sufragerie si sa fim mandri de el cand primim musafiri. Insa, bugetul nu ne lasa sa ne rasfatam in acest mod asa ca putem doar spera ca vor reveni timpurile cand arta va fi un lux doar la figurat.
Luxul poate sa aiba si o conotatie diferita, aceea ca nu trebuie sa avem bani pentru a trai o viata luxoasa. Da, m-ati auzit bine. O viata luxoasa poate sa fie si putin costisitoare, alcatuita din oameni  valorosi, din principii solide si dintr-un stil de viata echilibrat. Aia poate fi considerata chiar cea mai luxoasa viata. Luxul nu mereu trebuie asociat cu banii. Asta ar insemna ca judecam doar dupa aparente, iar in ziua de azi sa vedem esenta lucrurilor a devenit din ce in ce mai greu.
Revenind la intrebarea ce ne framanta, poate fi oare o arta luxul? Putem transforma o luxoasa piesa vestimentara intr-o arta? Desigur. Putem face asta, acum, in momentul asta toti suntem artisti la origine, putem modela luxul in asa fel incat sa reprezinte o arta. O arta unica, ce imbina elemente personale cu particule si molecule din fiecare persoana cu care ne-am intalnit. Noi devenim, ne transformam intr-o opera de arta ce vrea a se arata lumii intregi. Ne permitem luxul sa deschidem o galerie a sufletului in care picturile infatisate sunt amintirile cele mai pretioase din zilele noastre senine. Oameni vin si pleaca insa fiecare isi lasa amprenta. Avem posibiliatatea ca sa ne exploram abisurile si sa scoatem arta din noi si sa o ducem la un nou nivel, cel al luxului.

Luxul este lupul de la usa, iar colţii sai sunt frivolitatea si vanitatea generate de succes. Cand artistul invata asta, stie unde se aflaf pericolul.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013