Friday, November 1, 2013

Si am zburat. (13)

Eu sunt Luna, pisica mascotă a blogului, am văzut că  sunt în vogă girafele așa că m-am gândit să ies și eu la înaintare și să mă fac cunoscută. Astăzi m-am gândit să vă ademenesc cu o povestioară despre stăpâna mea ce a călătorit în regatul munților. Și să nu mai lungim povestea...
Locurile minunate vizitate de Larisa,
iar de la atata "zburat" cu Yaris m-a luat somnul.
Totul a început într-o dimineață frumoasă de august, puțin cețoasă însă peste munți se întrezărea o zi minunată de a ajunge în regatul munților, împărăția zeilor nori și a frumoaselor creste, pe Transfăgărășan. Stăpâna mea împreuna cu încă trei prieteni au plecat în explorarea ce le va aduce zâmbetul pe buze nu doar datorită frumuseții peisajului dar și datorită noii mașini Toyota Yaris Hibrid. O mașină pe gustul meu de pisică. Știți de ce? Pentru că motorul este silențios și pot dormi ca o felină atunci când sunt în ea. Pe lângă acest lucru îmi place mașina pentru că uneori când Larisa o ambalează, mașina toarce ca mine, acum fie vorba între noi, eu sunt pisică așa că nu știu dacă e motorul termic sau electric. Dar să revenim la povestea despre Tranfăgărășan.
 Au plecat fericiți la drum, au facut popasuri multe, au fost și la cascada Bâlea dar și la lac, un peisaj pe care din păcate a trebuit să îl pierd pentru ca nu îmi plac drumurile lungi, mă agită, dar Larisa mi-a arătat poze și am fost foarte interesată de ele, uneori mi-aș dori să nu mai fiu pisică și să pot merge peste tot cu ea.
Am văzut și serpentinele și uriașii de piatră cu crestele lor ascuțite, frumuseți ale naturii care se găsesc în țara noastră prea frumoasă. Apoi ca să nu faca cale întoarsă au ajuns și pe la barajul Vidraru, un loc unde mi s-a făcut frică numai uitându-mă la poze, ați văzut cât de adâncă este apa? Păi eu ca o pisica mică ce sunt, eram înecată dacă ajungeam acolo. Însă privind de la depărtare îmi face plăcere atâta apă, mai că parcă aș lăsa teama la o parte și aș face o baie. Iar dacă tot au ajuns la baraj, de ce să nu meargă și la Mănăstirea Curtea de Argeș, locul unde a zidit-o Manole pe Ana, dar până să ajungă acolo a trebuit sa înfrunte o coloană mare de mașini, noroc cu mașina hibrid a stăpânei care s-a comutat automat pe motorul electric pentru a avea un consum mai scăzut al carburantului și astfel să se poată plimba mai mult. Astfel că în cel mai scurt timp, au ajuns și la Mănăstire, de unde Larisa mi-a cumpărat mir, așa mult îmi place cum miroase. În fiecare zi mă dă un pic pe blăniță. Au fost și la Mausoleul de la Mateiaș, Câmpulung, de acolo mi-au arătat poze cu craniile ostașilor, m-am uitat atentă să văd dacă nu era și un strămoș de al meu, din neamul pisicesc pe acolo însa nu am văzul. Apoi au zburat ca gândul acasă la mine, nu de alta dar dorul nu o ține departe de mine pe stăpână. Cred că dacă nu era mașina cea nouă, cu tehnologia eco, hibridă care să combine motorul termic cu cel electric nici a doua zi nu ajungeau acasă, dar având noua mașină mersul pe stradă s-a transformat în mersul pe nori, alergatul vântului și căderea stelelor. Data viitoare nu o mai las să plece singură, vreau și eu sa vizitez cu ea și să zbor ca o pasăre cu Yaris Hibrid. Până la următoarea povestioară, miiiiaaaauuuu.
Articol scris pentru SuperBlog 2013


No comments:

Post a Comment

Un gand,o idee...