Saturday, September 20, 2014

Fericire în rate.

O căutăm în oameni, lucruri şi trăiri. Ea însâşi e trăire, un sentiment. O căutăm ani de zile fără să primim răspuns. O căutăm neîncetat. Până într-o zi când, ea singură ne bate la uşă şi vrea să ne treacă pragul.
Fericirea o căutam o viată întreagă. Uneori fără succes, alteori năvăleşte peste noi cu tot alaiul ei de sentimente surori.
Când suntem copii, fericirea nu e atât de greu de atins. O jucărie noua sau desertul preferat ne pot umple chipul de bucurie sau acum în era noastră poate câteva cărţi online. O primim uşor şi ne trece repede şi vrem şi mai mult din ceea ce ne face fericiţi.
Pe măsură ce creştem nevoia de fericire se schimbă iar obţinere ei devine un calvar. O luptă continua, pentru a primi un graunte de fericire, care apropo, că aşa e viaţa, ţine cam o clipă jumătate.
La vârsta maturităţii, fericirea vine în rate. Cu dobânzi pe care nu prea ni le permitem. Cu ipoteci usturătoare şi cu un contract lung si anevoios.
De exemplu, pentru o femeie fericirea diferă de la zi la zi. Într-una din zile o mulţumeşte uşor o poşetă sau o pereche de pantofi, dar vine ziua aceea când îşi doreste ca fericirea ei să nu mai vină din lucruri ci de la persoane, iar aici apare bărbatul. Fericirea aceea ipotecată, pentru care femeia face sacrifici să nu îi fie luată.
Da, în lumea oamenilor mari, fericirea se plăteşte. Mâine, poimâine vor apărea dealeri care se ocupă cu fericirea şi te vor mitui la colţ de stradă să cumperi un pliculeţ de fericire şi nu veţi şti ce să faceţi când vedeţi că plicul defapt este gol. Dar totuşi vă promite că veţi fi în culmea fericiri după ce veţi inhala acea fericire invizibilă. O să ajungem să ne căutăm fericirea în tot, până şi într-o librărie online.
În curând vom fi ahtiaţi după fericire, pentru că nu mai ştim să cautăm fericirea în lucruri mărunte. O să înnebunim, căutând-o la alţi şi nu la noi. Pentru că fericirea ţine de tine, nu de altă persoană, în definitiv. Dacă tu cu tine nu poţi fi fericit. Nimeni altcineva nu v-a reusi să ţi-o ofere. Iar mai apoi ce vei face, vei zace gol pe o bancă în parc, aşteptând fericirea altora sau vei căuta forţa de a-ţi construi propria fericire pe care nimeni nu ti-o va mai lua?

Friday, September 19, 2014

Maktub.

Aşa a fost scris. Sau poate nu. Nimeni nu ştie exact ce le va rezerva viitorul. Defapt tot ce conteaza acum este prezentul, doar atât. Nu trecut, nu viitor. Doar prezent.
În principal, femeile tind să se ancoreze în trecut, ignorând prezentul şi visând la viitor. Barbaţii sunt mai realişti din punctul ăsta de vedere, de cele mai multe ori ei se gândesc la momentul actual, prezentul prezent. Pentru ei chiar şi ziua de mâine înseamnă viitor şi nu ar avea rost să risipească şansele unei partide bune pentru a se gândi dacă mâine va fi cineva care le va face micul dejun.
Am auzit de multe ori fraza asta "aşa a fost scris", sunt zile în care chiar cred acest lucru. Mi se pare că totul merge dupa un plan macabru unde noi suntem doar nişte păpuşi cu sfori. Ne bălăngănim prin viaţă fără vlagă urmând un traseu cunoscut numai de forţele divine. Sunt zile când consider că totul ce se întamplă în viaţa noastra se întamplă cu un scop şi că orice întamplare fericitî sau tristă din viaţa noastră a fost pusă în momentul ală intenţionat pentru a ne învăţa lecţia. Uneori lecţia doare atât de tare, că trebuie să te târăşti până la următorul capitol a vieţii tale. Dar şi când te ridici, se ridică un om de fier, rece ca o piatră de mormânt şi dur ca granitul.
Sunt zile când cred că eu controlez tot ce mi se întamplă iar dacă eu văd partea plină a paharului, atunci aşa este situaţia. Sunt momente când mă agăţ de clipe, de oameni, de obiecte doar pentru că pe moment îmi oferă satisfacţie dar nu îmi ofera siguranţa de care am nevoie.
Un prieten m-a facut să mă gândesc dacă două persoane care nu s-au văzut niciodată pot avea o conexiune. O legatură dincolo de raţional. O chimie dincolo de distanţă, de Viber şi Facebook.
Am stat mult să mă gândesc la asta. Nu e un subiect pe care l-am abordat niciodată pentru că niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu atrasă foarte puternic şi să simt o legatură puternică cu cineva pe care nu l-am văzut decât în poze. Sunt genul de persoană Toma necredinciosul şi trebuie să am ceva palpabil să fac o legătură. Aşa cum în mometul de faţă sunt pe lângă tot ce ţine de iubire, dragoste şi inimioare. Sunt un pic incapabilă să fac conexiuni până şi cu oamenii care sunt lângă mine. Dar să vorbim de legaturi dincolo de raţional cu cineva de la sute de km. Atracţia poate să existe, nu neg, dar totuşi să se faca o legătură între două persoane straine, mie îmi sună deja a supranatural. Aici vreau să introduc termenul de "Maktub" sau "aşa a fost scris" un termen arab pe care în situaţia de faţă îl atribui. Consider că dacă nu era undeva scris, habar nu am unde, ca tu cu persoana respectivă să vorbiţi, nu se întâmpla. Adică în momentul de faţă sunt în una din zilele alea unde consider că nimic nu e întâmplător şi dacă tu Gheorghiţă ai început să vorbeşti abia acum cu Anica e pentru că ceva dincolo de raţional aşa a vrut să fie. Ce mai zici că peste 3 zile ieşi şi la întâlnire cu ea, chit că
4 ani te-a ignorat complet. Ceva trebuie să fie mai complex decât gândirea noastră mediocră de s-a întâmplat tocmai acum aşa. Aşa şi cu legăturile dintre persoanele care nu s-au văzut niciodată dar simt o atracţie fantastică între ele. Ceva, undeva, a conspirat să se întâmple aşa. Iar daca tu, cel care citeşti acum asta, paţeşti acelaşi lucru, fă bine şi traieşte-l. Poate nu vei mai simţi niciodată această coincidenţă stranie. O coincidenţă straniu de frumoasă.


Make-up try: Superwoman

Nu pot să mă scuz pentru absenţa mea de pe blog. Dar în viaţa fiecăruia din noi, apar momente, goluri în care inspiraţia dă rateuri. Te simţi prost, foarte rău şi aştepţi să treacă. Asta s-a întamplat la mine. Am aşteptat şi inspiraţia a revenit.
De curând am câştigat pe pagina de facebook a Iguanitzei un premiu ce mi l-am dorit foarte mult. Premiul a constat într-o paleta de farduri 120 de la Bhcosmetics, un kit pentru sprâncene şi un kit de gene false, smocuri plus adeziv. Premiul a fost oferit de cei de la Farduri colorate. Le multumesc, mai ales Alexandrei care m-a ales şi mi-a îndeplinit o parte din visul de a mă perfecţiona în arta make-upului. Restul visului depinde exclusiv de mine.
Aşa că am decis ca prima postare după vacanţa prelungită a mea pe blog să fie chiar un make-up realizat cu ajutorul paletei. Nu este primul pe care îl încerc, dar este primul care mi-a reuşit cât de cât. Ştiu că mai am multe de învăţat, încă nu stăpânesc bine tehnica blenduitului dar mă străduiesc să ma prind cum stă treaba. Încă mai am de învăţat cum să amestec cât mai uniform culorile dar cu timpul voi învăţa. Cu răbdare şi perseverenţă, voi ajunge un mic guru. Nu pentru alţi, dar în primul rând pentru mine. Nu voi mai fi nevoită să dau bani grei să mă machieze altcineva.
Am decis ca machiajul de astazi, prima încercare serioasă să fie o adaptare, o interpretare a lui Superman dar variantă feminină. Astept sugestii, sfaturi şi păreri. Le accept cu mult drag plus că sfaturile mă vor ajuta pe viitor să iasa totul mult mai bine. În continuare vă las cu câteva poze. Sper să vă placă.


It's a plane, no it's a bird..oh no It's Superwoman.