Monday, October 28, 2013

O cenuşăreasă modernă. (12)

A fost o dată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar mai povestii, o prea frumoasă fată, cu un păr lung și roșcat ce trăia împreună cu tatăl său într-un bloc ponosit din mahalaua orașului Luxury. Și tatăl fetei era tare mandru de ea fiindcă era prima la învățătură iar mama ei, Dumnezeu să o ierte, i-a dat tot ce a fost mai bun și mai frumos. Însa singurătatea își spunea cuvântul și bărbatul în curând a început să umble cu o femeie un pic mai înstărită decat ei. Așa că după un an cei doi s-au căsătorit iar familia s-a mărit cu încă 3 copii, două fete și un băiat. Băiatul fiind apropiat de vârsta fetei a început să o îndrăgească și să încerce să se împrietenească cu ea, în schimb cele două fete invidioase fiind pe frumusețea ei, mereu îi murdăreau sau rupeau hainele ce trebuia să le îmbrace a doua zi. Dar fata nu se supara, credea că hainele sunt vechi și era normal să nu se mai ducă murdăria și să înceapă să se rupă.
După 3 luni de la căsătorie cei șase membrii ai familiei s-au mutat într-un cartier mai curat, însă mizeria în care au trait până atunci și-a arătat colții fioroși și a mușcat lacom din sănătatea bărbatului. Nu după puțin timp, tatăl fetei s-a stins iar ea a rămas singură pe lume. Dacă până atunci ea nu era obișnuită cu luxul, acum nici pe departe nu va avea parte de el, deși s-au mutat într-un cartier cu un renume în rândul oamenilor bogații. Mama vitregă, nu o avea la suflet pe Cenușăreasa, nume pus de cele două fete urâcioase, așa că mama i-a mutat camera în pivnița casei, iar singurele lucruri pe care i le-a lăsat au fost hainele vechi și rupte și o poză cu tatăl și mama ei, acum plecați în călătoria eternă. Băiatul, fratele vitreg al fetei mereu când îi dădeau surorile lui de muncă Cenușăresei, acesta o ajuta fără ca ele să știe.
Într-o bună dimineață, auzi Cenușăreasa, bătând la ușă cu putere, văzând că nimeni nu deschide, se duse să vadă cine îndrăznește să le trezească pe scorpii atât de dimineață. Era un băiat poate chiar mai mic decât ea care împărțea invitații la balul Bijutierilor. Un bal unde sunt invitate toate fetele din orașul Luxury pentru al cunoaște pe fiul magnatului Crystal. Băiatul o tot întreba câte invitații să lase, iar ea deja le auzea pe scorpii cum se trezesc. Răspunse rapid că poate să lase trei invitații apoi să plece rapid că stăpanei nu îi plac oamenii ce o deranjează dis de dimineață.
Numai bine ce a plecat că mama vitregă, Agatha coboară nervoasă să vadă ce s-a întâmplat. 
- Cenușăreaso cine mi-a deranjat somnul de frumusețe?
-Mamă, a fost un trimis al domnului Crystal, dorea să afle câte invitații să lase pentru balul Bijutierilor.
-Iar tu nemernico ai spus că trei, așa este?
-Nu mamă Agatha, doar două, pentru Iris și pentru Margaret.
-Ești absolut sigură?
-Da, uite aici invitațiile, este un bal pentru găsirea unei soții, fiului, Crystal junior.
-Bine, așa să fie.
Fugind în camera sa, Cenușăreasa, s-a trântit pe pernă și a început să plângă, că ea deși are invitație nu v-a putea merge la bal. Intrând în camera fetei, Cloud, văzând-o plângând, încercă să o consoleze, spunându-i că el îi va cumpăra rochie și un colier frumos de pe Luxurygifts.ro.
-Cloud cum voi putea să mă strecor fără să observe că am plecat?
-Păi tu fă-te frumoasă, că de dus și de adus o să mă ocup eu, tu doar vrăjeste-l pe Crystal cu frumusețea ta răpitoare iar de acoperit o să te acopăr eu. Tu atât trebuie să ții minte, trebuie să fi la 12 acasă, atunci se
întoarce și mama din oraș și fetele de la bal. Nu îți face griji, rochia și bijuteriile cu cristale te vor masca bine astfel încât Iris și Margaret să nu te recunoască. Și încă ceva te rog, fă-l să se îndrăgostească de tine, meriți o viață mult mai bună decât ai aici cu mama și răutacioasele de surori ale mele.
-Bine, am înțeles, ora 12, acasă, vrăjesc Crystal junior, viață bună.
După discuția cu Cloud, fata începu să se pregătească pentru balul de diseară unde va trebui sa sclipească.
Noaptea a început iar Cenușăreasa este atât de fermecătoare că până și florile se pleacau la frumusețea ei. O frumusețe ce poate să îl farmece chiar și pe fiul regelui bijuteriilor, Harry.
Cenușăreasa, într-o rochie neagră precum negura nopții, completată de bijuteriile cumpărate de fratele ei, pășește timidă în lumea bijutierilor, a luxului și a bogăției. 
Toată lumea pare bogată și faimoasă iar membrii familiei Crystal par atât de distinși și de magnetici. Atrag oamenii precum absoarbe lumina un diamant.
O familie nu foarte numeroasă dar cu 5 membri de o candoare și o ospitalitate excepțională.
Pearl Crystal
Doamna familiei, o femeie trecută de prima tinerețe dar care strălucește ca o zi de vară, într-o rochie lungă și vaporoasă. Are o frumusețe aparte pentru vârsta ei, o mamă autoritară, ce își iubește copii, dorește ca să le fie bine întâi celor din jur apoi ei. Deși soție de bijutier, modestia îi este o caracteristică primordială.

Onyx Crystal
 Tatăl lui Pearl, un bărbat în putere pentru cei 90 de ani, inspiră o încredere covârșitoare, un bărbat a cărui cuvânt este literă de lege. Își iubește nepotul foarte mult și abia așteaptă să îi găsească o soție ce să îl aducă cu picioarele pe pământ. Să nu mai visese și să administreze averea familiei. Este precum un vin, cu atât mai bătrân cu atât mai bun, în cazul lui cu cât mai bătrân cu atât mai înțelept.

Violet Crystal
Mezina familiei, o fetiță un pic cam răsfățată, dar care îți intră repede pe sub piele. Vrea mereu să fie în centrul atenției, iar pentru ea cristalele sunt jucăriile ei preferate, nici de cum păpușile. Fiind mezina, ea este centrul universului familiei așa că toate mofturile îi sunt împlinite. Însă este o fetiță prietenoasă și plină de umor.
Claymore Crystal
Este tipicul omului bogat, capul familiei, omul ce învârte banii mai ceva decât se învârte pământul. Muncește pentru ca să le fie bine copiilor și mărește averea lăsată de socrul său. Își iubește familia, dar mai mult, uneori, își iubește pasiunea pentru săbii. O pasiune moștenită de la tatăl său. Un bărbat bine făcut, cu o frumusețe tomnatică, moștenită și de copii săi.
Harry Crystal
Băiatul după care suspină orice fată, fie ea oricât de orgolioasă, ochii verzi ca peridotul le face pe fete să cadă într-o stare latentă de visare asistată, o visare abisală ce le duce a fi aproape amorțite, deși în lumea lui fiind inexistente. Contrastul dintre părul brunet și ochii verzi, ar face pe oricine să îi cadă la picioare. Însă soarta va face ca el să cadă la picioarele frumoasei noastre roșcate cu ochii ca mura.
În sala de dans, sună un vals trist, iar Harry se învârtea prin încăpere, poate îi va cădea vreo nimfă cu tronc în seara asta, numai să îi facă pe plac bunicului. Apoi a văzut-o, într-o rochie neagră înțesată cu bijuterii cu cristale, ce îi cădeau ca turnate în contrastul părului ca de foc. O invită la dans pe necunoscuta, așa că asta a fost primul contact al lui cu Cenușăreasa. Nu mai existau oameni, muzică, timp, erau doar ei doi, într-o lume a dragostei și a luxului de sentimente. Timpul nu a fost hain și i-a lăsat să se bucure unul de altul însă totul are o limită iar Cenușăreasa văzând cât este ceasul a rupse la fugă.
-Stai, nu fugi, nici măcar nu știu cum te cheamă.
-Nu ai să știi, nu trebuie să știi, nu sunt demnă de tine, țipa în fuga fata.
-Dar...
Văzând că fata nu se oprește din fuga, înceta să o mai urmărească. Pe jos însă a dat peste colierul care în timp ce a luat-o la fugă i s-a deschis. Așa că fugind la bunicul său, bucuros că în sfârșit aceasta este fata cu care dorește să se însoare.
Astfel că balul se încheiase cam brusc iar cele două surori ale Cenușăresei erau foarte supărate pentru că Harry nu le băgase în seamă, toată noaptea a dansat cu o fată necunoscută, dar care le amintea de cineva.
A doua zi, deja începuse căutarile, iar servitorii familiei Crystal începu să bată din ușă în ușă căutând proprietara colierului.
Ajunși în fața casei Cenușăresei, Cloud deschise ușa și asculta povestea lui Harry că el caută o fată roșcată cu părul lung, ce a fost la bal în seara aceea și a purtat bijuterii cu cristale. Venind Agatha, Cloud ezită să îi spună că sora lui vitregă este fata de care Harry s-a îndrăgostit. Agatha încercă să îi explice că ea are numai două fete și că este foarte posibil ca una din ele să fie propietara, Cenușăreasa ieși din bucătărie să vadă ce e cu atâta zarvă. Cloud, răsufla ușurat iar Harry văzând-o, nu a mai avut nici un dubiu, ea era aleasa. Așa că în ciuda eforturilor Agathei, Cenușăreasa, pe numele ei adevărat, Lucile, a devenit soția lui Harry și moștenitoarea averii familiei Crystal. O familie caldă, primitoare în care în sfârşit se simţea iubită şi apreciată la adevarata ei valoare.
Iar despre cei doi pot să vă spun că au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Și multă vreme au trăit și frumos au îmbătrânit.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Saturday, October 26, 2013

Iarna sufletului (11)

Au trecut deja 5 ani de când iarna s-a instalat în orașul nostru. Sunt oameni ce au fost în alte orașe pentru a căuta provizii și s-au întors și mai năpăstuiți decât erau. Și alte zone au fost atinse de această iarnă glaciară.
Îmi amintesc că în copilărie, erau povești că va veni într-o zi o iarnă grea ce va domni peste toată lumea, iar oamenii vor dispărea. Ultima parte acum este doar o amintire. Ne-am descurcat destul de bine până acum, ne-am făcut case izolate temeinic, iar animalele se pare că și ele s-au adaptat.
Eram o copilă când într-o dimineață, în luna lui august, ma cuprins un frig de nici în decembrie nu îl simțeam atât de aspru. Când m-am ridicat să mă uit pe geam, mare mi-a fost mirarea când am văzut zăpadă. Zăpadă în august. Părinti mei încă dormeau așa că m-am îmbrăcat și am ieșit afară, întradevăr era zăpadă iar frigul era atât de violent încât copacii cedau sub gerul năpraznic. Atunci viața mea s-a schimbat.
Dacă până atunci nu mi-am făcut griji, din ziua aceea m-am maturizat complet, am uitat de jocuri și de
plimbări și am început să ajut oamenii, să putem răzbii, noi, micuțul nostru orășel. Poate până la dezastru existau certuri între vecini, acum toți eram prieteni, frați, ne ajutam. Era un ajutor reciproc, un ajutor pentru supraviețuire.
Pentru noi copiii trecerea a fost teribilă, jocurile precum de-a va-ți ascunselea s-a transformat în caută și te încalzește sau jocul de-a baba oarba s-a transformat în mare parte în jocurile foamei. În primul an, hrana era limitată iar compromisurile erau în floare, au fost vecini care din păcate au cedat presiuni și au decedat. Hrana bună devenise un lux pe care niciunul dintre noi nu ne-o permiteam. Poate vă gândiți că ăsta era un lucru bun, era, într-un fel, o gură în minus la hrană, însă iarna încă nu ne pătrunsese și în suflet, eram încă umani. Defapt asta încerc și acum sa le impun prietenilor mei, să fie umani în continuare, dacă umanitatea își va face lipsită prezența, totul va deveni un haos utopic degenerativ. Nu vreau asta deși pe lună ce trece tuturor ne este mult mai greu să găsim în fiecare dimineață puterea de a merge mai departe.
Văd copii mai mici, cei care acum 5 ani nici măcar nu mergeau, cum se joacă cu o minge spartă, rațele și vânătorii, un joc al copilăriei mele demult apuse. Un joc ce acum s-a transformat la propriu în vânătoare, rațele s-au adaptat și au devenit o rasă extinsă de rațe polare. Pe ele le vânam de-adevăratelea, cu o pușcă, nu cu o minge. Baieții mai mari sunt entuziasmați ca i-au învățat bătrânii cum să joace lapte gros, un joc popular acum 5 ani, dar acum pentru noi cei mai mari, jocul s-a transformat în metode de supravieţuire, la Școala de luptă. Acolo învatam sa ne apărăm ce e al nostru, să ne apărăm orășelul de oamenii ce vor sa sustragă bunurile pentru care am trudit. Practic noi am renăscut orașul, am făcut un oraș mai puternic ce luptă în fiecare zi cu iarna furioasă ce ne dorește a fi morți.
Observ cu o părere de rău cât de mult s-au schimbat jocurile pe parcursul anilor, jocurile copilăriei au fost înlocuite cu jocurile loialității, ale iubirii, ale dreptății, ale puterii, ale minciunii. Jocuri pe care doar adulții ar trebui să le joace însă iarna ce s-a așternut peste noi, peste sufletele noastre de copii, ne-a obligat să luăm și noi parte la ele. Continui să cred că într-o bună zi, va veni iar vara, fluturii vor dansa în jurul nostru, vântul ne va mângâia părul suav iar jocurile copilărești vor reveni ceea ce au fost.
Poate așa a fost urzeala, să cadă peste noi o mantă albă de nea pentru a aprecia adevăratele valori ale copilăriei, o copilărie ucisă de un frig ucigător. Pătura așternută ne-a trezit la realitate, ne-a făcut să regretăm că am uitat să ne jucăm, acum jucându-ne de-a adulții, jocuri multe prea dure pentru niște copii. Dar am speranța că jocurile copilăriei nu vor mai fi o amintire, iar adulții vor uita și ei de jocurile atât de crude ale maturității.
.....
Eu sunt Luel, iar aceasta a fost povestea mea, a copilăriei, maturității și a iernii sufletului meu de copil, ucis de o iarnă mult prea grea însă niciodată îndeajuns de puternică pentru a-mi șterge amintirile.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, October 25, 2013

Ce ne mai jucăm? (10)

Mă numesc Larisa și sunt o fată pasionată de jocuri. O replică la care majoritatea ar începe să râda, este și normal, fetelor nu le stă în fire să stea ore în șir la calculator și să se lupte cu monștrii din jocurile online. Mai ales să lupte în campionate și să facă parte din vreo gildă de jucători puternici. Dar mai ales să știe date tehnice despre calculator pentru a ajunge la performanțe nu doar ca și viteză, asta în cazul internetului dar ca și grafică. Pot spune că de cele mai multe ori am început să joc din cauza graficii jocului și a storyline-ului ce îl avea. Problema jocurilor online este aceea că mereu vor cere mai multe resurse decât un joc instalat frumos pe calculator ce nu are legătură cu internetul.
Una din problemele jocurilor online este sacadarea lor și pierderea detaliilor grafice. Acest lucru se întâmplă datorită unei plăci video mult prea slabe. Peste tot pe internet se duce lupta plăci video ATI vs plăci video NVIDIA. Din experiență proprie vă pot spune că având o placă ATI performanțele jocurilor scade considerabil în schimb dacă placa este NVIDIA, cunoscute pentru performanțele în domeniul gamingului, randamentul calculatorul va crește și o dată cu el și satisfacția că joci la o calitate superioară.
Ca și exemplu de joc aș putea să iau jocul online Battlefield 3. Pe un sistem cu monitor full HD , procesor Intel i7 quad-core și placă video Nvidia GT 555M, jocul poate fi jucat la detalii medium-high, însă în multiplayer se pierde fluiditatea jocului iar jocul începe să piardă din cadre. Iar pentru acest exemplu pot spune așa, că pentru a juca la calitate superioară și pentru a "simți" jocul la intensitate maximă, placa sugerată ar fi Nvidia 780GTX, o placă video creată special pentru gaming. Un magazin online unde am găsit placa video Nvidia 780 GTX este Mediadot. Un alt exemplu de joc online jucat foarte mult de mine și pot spune de o mulțime de oameni este Word of Warcraft (WoW). Peformanțele jocului pe o placă video ATI și una Nvidia se observă foarte repede. Diferențele fiind în special la grafica și la fluiditatea/nesacadarea jocului.
Pentru o versiune a jocului mai avansată, Battlefield 4, creatorii și dezvoltatorii jocului încep să recomande plăcile ATI, de ce o rasucire 360 de grade doar ei știu. Însă pot spune că plăcile ATI sunt mai ieftine, așa că oricine își poate permite să își achiziționeze una. Ca și date tehnice ale plăcilor video, mă pot lega ușor de procesorul lor, cu cât mai mare cu atât mai bun, adâncimea pixelilor momentan se oprește aproximativ la 384-biți iar în viitor se vorbește de 1024-biți, iar un lucru esențial este acela că, și placa video la fel că și procesorul are nevoie de o răcire adecvată, astfel performanțele cresc atunci când este mai rece. Mai ales pentru jocurile online este recomandat Desktopul și nu Laptopul, plăcile video ale laptopurilor nu se pot schimba. Așa că recomandarea mea este dacă vreți să jucați ceva și să jucați bine alegeți Desktopul, căruia îi puteți face orice fel de upgrades (în special placa video).
Dacă ar fi să mă leg strict de plăcile Nvidia, ar fi de spus fiecare placă are o serie și lângă ea are o abreviație care ne indica performanțele plăcii:
Pro=Professional/placă profesională ,substandard
GS=Graphic Standard/Standard grafic industrial,placă se comportă în parametrii standard setați de industrie,pentru facilitățile pe care le are.
GT=Graphic Trademark/Marcă grafică a companiei respective,care se comportă în parametrii optimi de calitate interni,ai companiei producatoare a chipsetului
GTS=Graphic Trademark Standard/Marcă grafică standard,mai bună de obicei ca și GT,stă în parametrii standard ai companiei respective.
GTX=Graphic Trademark Extended/Marcă grafică extinsă,are facilități în plus față de GT sau /și GTS
XT=extended Trademark/Marcă înregistrată extinsă,același lucru cu GTX
XTX=extended trademark expanded/Marcă extinsă și expandată, un fel de GTX ultra
GTX Ultra=Graphic Trademark extended ultra/Marcă grafică ultra-extinsă,cele mai multe facilități.(informație extrasă de pe un forum de specialitate)
 Pe lângă plăcile performante în viitorul jocurilor, mai ales celor online aș putea spune că se pun  bazele tehnologiei cu 3 monitoare(24 inch) legate pentru extinderea imaginii, astfel calitatea jocului crește. O tehnologie ce se dorește a fi implementată și pe care personal o aștept cu nerăbdare este tehnologia 3D în jocurile pe calculator. Lucru ce ar schimba radical fața jocurilor de acum. Dar fără să mă lungesc cu vorba vă recomand să faceți ca și mine și să vizitați regulat un forum despre componente sau un forum de gaming pentru noutăți în ce privește viitorul jocurilor online și offline.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Tuesday, October 22, 2013

Hardcore (9)

Se lasă seara, iar alter egoul meu iese la suprafață. Nu este seară în care să mă transform din fată bună și cuminte în bestia ce atrage bărbații ca un magnet. Geaca lungă de piele se asortează cu părul roșu, combinația fatală ar spune unii. Însă pentru mine este doar, partea rea din mine, rea cu diferite sensuri pentru fiecare.
Logo vectorial - stampile onlineSunt gata să plec în locul pierzaniei, unde îmi vând în fiecare seară sufletul câte unui mic diavol ce îmi rupe câte o bucățică din umanitatea ce mi-a mai rămas. Rochia roșie din seara asta sigur va face ravagii. Deși mă întalnesc în fiecare seară cu același tip, mereu și mereu ne prefacem că nu ne cunoaștem, un role-play continuu. Cred că defapt asta face să fie incitantă o relație, dacă se poate numi relație ceea ce facem noi. Știți voi interese comune și pasiuni năucitor de asemănătoare. Una din pasiunile noastre excentrice ce ne duce pe culmile nirvanei este pasiunea pentru plăcerile carnale. Ne desfățăm într-o sodomă a zilelor noastre în fiecare noapte. Nu ne știm și totuși ne știm de atâta timp. Nu ne place, dar o facem. Cam așa stă treaba cu noi.
Trodat 4912O seară obișnuită la noi se petrece într-un stil caracteristic, intrăm în bar, ne luăm o băutură și ne sorbim din ochi o oră. Apoi ne retragem într-un colț al barului și ne ștampilăm reciproc cu ștampile Trodat, personalizate. Fiecare ștampilă are câte o atribuție ce trebuie să o punem în practică sau să o interpretăm în dormitor. Sună incitant pentru că așa și este. Ce surpriză că în această seară mi-a picat "sin"( La câte ștampile am tocit de când umblu cu el, ar trebui să fiu clientul fidel al site-ul de ștampile online). Nici nu este greu să însuflețesc cerneala de pe sânul stâng, cerneala care se prelinge într-un cuvânt atât de simplu și atât de plin de încărcătura sexuală. M-a însemnat încă o seară, o seară ce se va termina în zori și va trebui să ne despărțim iar, așa cum luna se desparte de cer în fiecare dimineață. Îmi reiau în forță poziția mea de inginer și încerc fugar să îmi ascund șampilele de săptămâna asta, care a fost una nebună, nebună de tot.
Bună fu' ideea asta cu ștampile, în fiecare seară sunt o alta și el un altul, în fiecare seară monotonia își face bagajul și fuge pe pustiu de la noi. Cam acesta este farmecul relației, totul înseamnă adrenalină. O ștampila îți poate schimba viața într-o secundă.
Articol scris pentru SuperBlog 2013


Monday, October 21, 2013

Băiatul misterios (8)

Super_Playboy_Print_SP.inddE luni, este 1 octombrie, facultatea a început iar toamna și-a găsit locul printre copacii mult prea optimiști că anul acesta nu își vor pierde frunzele. Aglomerație mare în campus, toți par a fi boboci ca și mine. Agitația mă face să îmi pierd cumpătul, îmi este frică de noua viață în care am pășit. Mă simt claustrofobă în lumea asta a studenției. Asta până când l-am văzut pe el. Într-un amfiteatru "roman" l-am văzut pe el din toată mulțimea, un tip, brunet, cu parul lung și creț și cu niște ochi de frunzele își pierdeau din culoare la văzul lor. Felul lui de a gesticula, de a sta, de a vorbi m-a fascinat din prima clipă când l-am privit. Nu știam nimic despre el, însă îmi doream atât de mult să aflu și îmi era teamă că nu voi avea cum. Deși fascinant, mi se părea un tip ce nu ar fi stat veci pururi de vorbă cu una ca mine. Știți voi, fata timidă și retrasă. Nu știu dacă am super puteri însă am ajuns să vorbesc cu el, însă fără să știe că sunt eu. Am început să ne jucăm și să ne punem întrebări despre cum arătăm (deși eu știam cum arăta, defapt cât de bine arăta). Au urmat câteva săptămâni bune în care mă căuta și eu treceam pe lângă el și îmi venea să îi pun o piedică numai numai să își dea seama că defapt Scrum de vise este o fată mică și drăgălașă căreia îi sclipeau ochii după el de cum l-a vazut. Dacă reacțiile explozive sunt periculoase și se lucrează sub nișă, asta era una extra-ultra-explozivă. Un mit spulberat este acela că vrei nu vrei până la urmă tot te găsește. Cam așa s-a întâmplat și cu mine și el, vreau nu vreau m-a găsit. Și oare după ce credeți că  m-a găsit? ... după parfum și după părul lung. Reacția când ne-am văzut trebuie să intre în istorie, o îmbrățișare de nici la Surprize Surprize nu s-a mai văzut și cu bufeuri plus înroșirea excesivă a epidermei obrăjorilor. Știți voi, greu a fost, puțin mai este. Cam asta a fost căutarea, prima fază, a urmat propunerea unei întâlniri, zis și făcut. Am stat două ore în oglindă să mă aranjez, când să mă încalț, pisica începe să se joace în părul meu și mi-l ciufulește iară, în drum spre baie îmi agâț rochia și mi-o rup, parcă era zis să fie așa. Țopăiam prin casă să mă schimb repede iar, tipul meu creț suna de zor să vadă unde sunt. Ce era să îi spun, scuza aceea cu pisica mi-a mâncat tema, pai nu, i-am spus ca am avut o problemă și am întârziat.
Ajunsă la întâlnire, frumoasă și aranjată, masculul meu mă aștepta frumos în stație, bag mersul meu de seducție și cu Dumnezeu înainte. Ne-am plimbat cât ne-am plimbat și am ajuns la un cimitir nemțesc, foarte vechi și foarte frumos făcut. Poate sună ciudat dar am o obsesie să citesc crucile oamenilor, așa că am decis să facem un popas acolo. Ne-am așezat pe niște scări a unei cripte, l-am provocat să își dea drumul la păr (drept vorbind, cu părul desprins îmi amintea de o scenă de la muzeu, perioada neolitică sau pe acolo) daaaaar tot drăguț era. Și uite așa ne-am întins la vorbă că s-a lăsat seara și nenea ce era îngrijitorul cimitirului ne-a tot făcut semne și a țipat la noi să ieșim că el o să închidă poarta, dar cine îl asculta, misterul, chimia și seducția dintre noi deja își făcuse treaba așa că eram amândoi în lumea noastră. Abia după ce s-a lăsat bine noaptea și dăm să plecăm observam că nu există vreo cale să ieșim din cimitir decât să încercăm să sărim gardul. Zis și făcut. Ne-am chinuit să ne urcam pe o cutie ca să putem sării, altfel rămâneam închiși acolo, partea amuzantă era că atâta de bine baricadat era cimitirul că nu aveai cum să ieși prin gardul din boscheți. A sarit el primul, apoi eu, dar eu am un talent în sărit de la înaltime că nici Super Playboy nu m-ar întrece, am sarit de l-am dărâmat în zăpadă și pe el. Până în stație ne uitam unul la altul și ne bufnea râsul de prima noastră întâlnire, închiși noaptea în cimitir. După momentul acela au trecut doi ani și acum ne apucă râsul când ne gândim la întâlnirea aia. Misterul meu, seducția lui, parfumul meu, tupeul lui ne-a făcut prima întâlnire amuzantă și deschizătore de noi drumuri.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Saturday, October 19, 2013

O geanta funcţională (7)

Casă nouă, o viață nouă. Asta încep de astăzi. M-am mutat cu iubitul meu într-un apartament doar pentru noi. Cutiile stau zidite în fața ușii parcă așteptând să fie scotocite și puse la loc de cinste în debara. Când am intrat pentru prima dată în casă, am știut că asta este casa mea. Nu avem multă mobilă însă totuși avem multe cutii cu pasiunea mea, cărțile, pantofii și cea mai importantă dintre toate, gențile.
Am obsesia pentru genți, majoritatea sunt de la Reeija. O firmă de renume ce comercializează genți din piele. Un hobby destul de costisitor și care ocupă spațiu foarte mult în locuință. Dacă acasă aveam un dulap special pentru ele, aici nu am și o să trebuiască să le găsesc altă întrebuințare sau să renunț la unele. O idee inedită a venit de la iubit care foarte revoltat ca nu are unde să își pună hainele de gențile mele, a bătut cateva cuie în sufragerie și le-a atârnat ca într-o operă de artă. Să nu vă spun că le-a așezat într-un mod atât de ingenios încat părea o pictură avangardistă foarte scumpă. Chiar au venit câțiva prieteni la noi și s-au mirat de inventivitatea noastră. Dar la câte aveam, normal că nu au încăput toate așa că în dormitor, în loc de dulap cu sertare noi avem genți, frumoase, de piele, ce atârnă ușor de pereți și sunt pline cu lenjerie frumos împăturită, a mea este in două genți frumoase și de un roșu ca focul, iar ale lui într-o geantă extra-size neagră și sobră. Cam în același mod mi-am depozitat și cosmeticele. Ele stând într-o geantă minunată de un movuliu ce iți trezește pofta de viață. În bucătărie gențile mele textile țin cu voinicie locul sertarului cu furculițe și cuțite, stau frumos atârnate de ușa dulapului. Mama când a venit pentru prima oară la mine în vizită, a exclamat că în sfârșit mi-a ajutat și mie facultatea de inginerie, cam asta face un inginer, găsește întrebuințare inedită unor lucruri banale. Dacă v-ați întrebat ce fac dacă am nevoie de una din genți, ei bine acelea sunt cele unicat pe care oricum nu mă lasă inima să le port, măcar așa mă pot lăuda cu existența lor mult mai evident. Să nu mai zic că ultimatus cadous primit de la iubit este un pat în formă de geantă, parcă așa se încheie mai bine o zi în casa genților. Bineînțeles că mama s-a mai gândit la o idee pentru a-mi folosi gențile ce nu le folosesc, să plantez flori în ele. Și uite așa pe balcon mi-am făcut o mică seră cu gentuțe și flori. Casa genților este cred că visul oricărei femei.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, October 18, 2013

Crăciunul la Straja (6)

VilaAlpinStraja_exteriorImediat vine iarna, iar eu deja mă gândesc unde o să îmi petrec sărbătorile. Anul acesta mi-am propus să fiu mai activă și să învăț două din sporturile de iarnă ce m-au fascinat de mică, să mă dau cu snowboardul și să învăt bine de tot să mă dau pe patine.
Desigur patinajul îl pot face și în Brașov, pe timpul iernii, însă pentru snowboard trebuie să am o pârtie la dispoziție. Însă fiind vacanță în perioada Crăciunului vreau să mă și relaxez, să savurez o cană de ciocolată caldă și să mă plimb (chiar dacă va fi frig). Așa că prietenul meu mi-a dat pontul despre cazare în Straja. Ei bine cine nu a auzit de pârtiile din Straja, află acum. Straja este situată în Hunedoara și are un peisaj de vis. Iar Vila Alpin este absolut fantastică, de la arhitectura din exterior, până la ospitalitatea de care am auzit atât de multe. Vă pot spune că prietenul meu a venit entuziasmat la mine și orice încercam să spun, îmi zicea acolo vom face Crăciunul fără discuții. Pe lângă entuziasmul meu că voi sta la vila Alpin, mai eram entuziasmată de cele șapte pârtii. Vă dați seama șapte pârtii pentru a acumula destule cunoștințe despre snowboarding. Bineînțeles că de Crăciunul acesta va venii și mama cu noi așa că am căutat o ofertă să o includem și pe ea. De când cu tata, săraca nu a mai fost în nici o vacanță, asta ar fi cel mai frumos cadou pe care aș putea să îl ofer. Îi prezint și mamei facilitățile și prețurile pensiunii din Straja, printre care se numără: restaurant propriu cu meniu românesc, centru de închirieri echipament sportiv, sală de conferințe. În jurul cabanei poți face plimbări, un lucru ce a încantat-o pe mama deoarece caută sa facă plimbări la aer curat.
Fără să mai stăm pe gânduri am sunat la vila Alpin și ne-am rezervat un sejur de Crăciun în apartament și am primit o ofertă foarte bună, doar 400 de lei pentru un apartament cu 2 camere. Ce putea fi mai frumos de atât? Sincer abia aștept să îmi exersez mișcările mele lascive pe placă și să zbor ca vântul pe pârtie, iar mama să se plimbe iar prietenul meu să râdă la fiecare trântă ce o voi lua. Aș grăbii timpul numai să pot face să vină Crăciunul mai repede. Un lucru ce l-aș sugera ca o începătoare în ale sporturilor de iarnă ar fi să dispună și Vila Alpin de proprii instructori, asta ar facilita mult dorințele și doleanțele oaspeților. O altă sugestie ar fi că, eu ca și studentă cu venituri moderate să pot beneficia de o reducere, nu mare însa o reducere ori din prețul cazării ori din prețul închirierii echipamentului. Cam ăstea au fost sugestiile care le pot face, în rest să vină odată Crăciunul! Sper ca vacanța la Straja îmi va reîncarca bateriile pentru sesiune.
Articol scris pentru Superblog 2013


Thursday, October 17, 2013

Un miezuc de lapte (5)

Dragă tata,

delaco_fan_branza_proof
Astăzi a trecut ceva vreme de când ai plecat de lângă noi și te-ai dus cu treburi importante în rai. Nu este zi în care să nu mă gândesc la tine, însă astăzi mai mult decât niciodată m-am gândit la tine și mi-a picurat câteva lacrimi amare în farfuria mea cu miez de lapte și dulceață de vișine. Îmi este greu să mănânc acest desert pentru că de fiecare dată îmi aduc aminte de momentele petrecute împreună când îi cântam mamei să vină mai repede cu miezul la masă. Știu că timpurile acelea nu vor mai veni, însă este greu să mă obișnuiesc că de acum încolo, desertul meu preferat îl voi mânca la masă fără tine, îi voi cânta mamei fără tine. Mereu ne hârjoneam și spuneam că tu ești fan brânză, iar mama îți aducea drept sceptru pentru regele brânzei, un cașcaval afumat, tăiat  dreptunghiular. Dacă era un aliment ce l-ai fi luat pe o insula pustie, sigur ar fi fost brânza. Însă tu nu ai plecat pe o insula pustie ci mult prea departe ca ochiul nostru uman să poată distinge și ne-ai lăsat cu un gol în suflet și la masă.
Dacă cineva ar spune, cum deja au trecut 2 ani, poți trăi bine mersi, ei bine nu se poate așa, e greu, e dificil, doare și nu poate fi înlocuită persoana pierdută cu nimeni. Până și mâncarea preferată a ta nu o pot mânca pentru că mă bufnește plânsul când mă gândesc că tu o mâncai cu poftă și o lăudai pe mama cât de bună o făcea. Așa e și cu miezul de lapte, îmi e greu să îl mănânc deși știu cât de mult îți plăcea și ție. Mă chinuie o lacrimă tremurândă în ochi și mai iau o îmbucătură din tentația dulce. Parcă sângele mi se încălzește în vene și parcă te văd în fața mea zâmbind, dar nu ești tu, nu mai are cum să fii tu. Încă o înghițitură și îți simt mângâierea prin păr și sărutul părintesc pe frunte. Ce e mai frumos și relaxant să primești un sărut pe frunte de la părintele care îți este deopotrivă tată, frate, prieten după o zi solicitantă de facultate. Acum doar o pală rece de aer îmi mai mângâie părul și îmi sărută fruntea. Un dor nebun se năpustește prin toți porii ființei mele. Un dor ce nu poate fi stăvilit de nici un baraj de indiferență. Recunosc că îmi este dor de tine, de serile petrecute la un meci de fotbal și ronțăind niște cașcaval.
O ultimă gură din miez și deschid ochii, înca o dată ai fost cu mine când "ne-am mâncat" desertul nostru. De tine îmi aduce aminte miezul de lapte, ori de câte ori îmi este dor de senzația aceea în care tu înca ești cu mine, îmi pregătesc un miez cu dulceață de vișine. Senzația lugubra de durere și plăcere. Îmi este dor de tine și de noi, tată.
Și tată, sper că acolo unde ești să îți fie bine și dacă ai dat peste raiul brânzei și treaba este "brânzoasă", păstrează-mi și mie pentru când o să fim iar împreună.


Cu drag, a ta fiică, încă fan brânză.
Articol scris pentru SuperBlog 2013


Tuesday, October 15, 2013

Jurnalul unei dependente de iubire (4)

Traim într-o lume haotică și plină de vicii la tot pasul. Ne înconjoară tenații care mai de care, ademenindu-ne în lumea lor fără de scăpare. Fiecare avem o dependență, iar dependența mea este iubire. Sunt dependentă de iubire, vreau să o simt în fiecare clipă și în fiecare minut. Dacă alte dependențe se pot trata așa cum comedia Tentații (i)rezistibile ne prezintă 3 bărbați ce s-au tratat de dependența de sex, dependența de iubire e ceva mai presus de partea fizică. Ține de partea spirituală, am un spirit ce se hrănește cu sentimente, am un suflet flămând de afecțiune, care vrea să devoreze fiecare sentiment de care are parte. Nu devin dependentă de persoane ci de afecțiunea și dragostea ce mi-o dau. Știți clipele acelea după ce vă lăsați de fumat, o lună, două, deveniți ca un drogat ce umblă după drog să îl readucă la viață? Cam același lucru este și cu mine când nu primesc doza de fericire venită de la un sentiment pe care mulți îl ignoră, dragostea.
Ajungi să te trezești într-o dimineață, ai un om minunat lângă tine și ajungi să primești defapt ceea ce căutai. Apoi iți dai seama că dependența ta, are leac, că nu trebuie să te mai închizi în tine, te poți exprima liber. Iți dai seama că relația este precum o reacție exotermă ce emană nu doar căldură ci și iubire și îi infectează și pe cei din jur. Această dependență nu este una ce se poate trata cu o altă, ca în cazul masculilor din film. Este o tentație mortală însă merită din plin fiecare moment, clipă, zi în care o trăiești. Deși ca o dependentă de iubire ce sunt, susțin sus și tare ca nu devin dependentă de persoana de lângă mine, o mare parte din moleculele sufletului meu rămân atașate de moleculele sufletului drogului ce mă hrănește. Astfel se naște o simbioză utopică ce mistuie apoi renaște în fiecare zi la revărsarea zorilor. O dependență , nu grava ci plăcută, ești tu, o iubire.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, October 11, 2013

A fost odata... (3)

kit_anticadere_par...ca niciodată o fată frumoasă, cu un păr lung şi roşu. Trebuie să vă spun că frumoasa noastră, nu era rosşcată natural, apela la şiretlicuri pentru a fi roşie ca focul şi ai fura inima fiului de împarat. Nu după mult timp, prinţul o observă şi îi observă şi minunatul păr de care ea era foarte mândră. Dar nefiind de rangul lui amândoi îşi aruncau ochiade şi atât. Până într-o zi când prinţul prinse curaj şi îi spune mamei lui că lui i-a căzut cu tronc fata bucătăresei şi nu poate să facă nimic fără să se gândească la ea. Mama grijulie din fire l-a sfătuit să mai aştepte, să nu se grăbească, dar el nu şi nu.
Şi uite aşa fiul de împărat se pregătea de nunta cu fata bucătăresei. Şi fata entuziasmată, dă să se vopsească iar, să fie frumosă când vine prinţul să o ceară, dar mare i-a fost mirarea când spălându-şi părul observă cât de mult păr îi cade. Plângând vine la mamă şi îi spune păţania, iar ea îi dădu fetei Gerovital Plant tratament, un tratament pentru regenerarea părului cu petroleum. Parcă fetei i-a revenit optimismul şi a văzut că în 3 luni, părul va fi regenerat. Dar ea urma să fie cerută peste o lună asa că a suplimentat tratamentul cu un şampon pro color şi un ser anticădere.
După o lună, părul de foc al fetei strălucea în lumina soarelui iar prinţul nu o scăpa din ochi. Marea zi a venit iar cei doi erau fericiti, el pentru că în sfârşit fata îi va fi soţie şi ea deoarece cu farmec, prin puterea de regenerare ce i-a dat-o tratamentele, părul nu a lăsat-o la greu. De acum încolo părul de foc când va avea o urgenţă, tratamentele Gerovital plant îi vor sării în ajutor.
Şi au trait fericiţi până la adânci bătrâneţi, iar tratamentele cu farmec pentru părul fetei i-au fost alături până luna s-a întâlnit cu soarele, iar luceafărul s-a coborât în mare.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

COLUMBUS DAY!

Romwe Columbus Day Weekend Sale
Up to 74.92% off
From 10/08 to 10/14, whole week!
Don’t miss, girls!


Wednesday, October 9, 2013

Dimineaţa perfectă (2)

storcator_Hurom4E 7 dimineaţa, mirosul de cafea învăluie casa într-o mireasmă placută, îmi vine să mă trezesc însă patul cald mă trage înapoi. Aburul cafelei nu este de ajuns să ma ridice din pat. Câteva note muzicale sunt zdrăngănite la radio. Aud mişcare în bucătarie, dar nu ma ridic, moliciunea patului mă ţintuieşte şi mă obligă să îmi aştept micul dejun.
Intru încet în starea de visare, dar mă trezesc repede la auzul paşilor în cameră, micul dejun servit la pat, de el, omul ce face ca nopţile să fie senine iar în zilele ploioase să răsară soarele. Intră în cameră cu un zâmbet triumfător că a mai trecut încă o zi alături de femeia ce îi este alături. Iar pentru ea doreste ce e mai bun, aşa că asta începe de la un mic dejun sănătos pentru a putea răzbii în noua zi ce îşi face timidă prezenţa.
Primul lucru ce îl face e să scoată fructele proaspete din frigider, apoi ducându-se alene spre blatul de bucatărie, mai aruncă câte un ochii ca ea sa nu se trezească. De când e cu ea, au schimbat 3 storcătoare de fructe până l-au gasit pe acesta prin oferte. Ochii i-a pus pe cateva storcătoare cu presare la rece, iar regele a ieşit HUROM, un storcator vânjos ce le face dimineţile mult mai sănătoase, făcându-i să savureze pe lângă cana de cafea aburtindă şi un pahar de suc proaspăt. Hurom a convins-o din prima pe lângă designul foarte interesant, are un sistem patentat numit, Slow Squeezing System, ce constă în stoarcere fără frecare şi încălzire a sucului la viteze mari, fără sa aereze sucul astfel maximizând calitatea si păstrând propietăţile benefice ale sucului. Astfel în fiecare dimineaţă îşi răsfaţă frumoasa cu un suc natural de bun. Aşa îşi începe dimineaţa de ceva vreme încoace, cu dragoste şi suc delicios, natural.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Monday, October 7, 2013

Frumoasă şi fiabilă (1)

Articolul de faţa o să se învârtă în jurul unei sintagme ce poate include o categorie mare de obiecte cât şi oameni. Sintagma sună cam aşa: "Frumoasă cu un scop precis". Ei bine, fraza se poate referii atât la oameni cât şi la obiecte. Dacă la oameni s-a pus problema dintodeauna, de câţiva ani a început să se pună accent de frumuseţe şi la obiecte, în special maşini.
Dilema multora care doresc să achiziţioneze o maşină este ce alegem frumuseţea sau fiabilitatea. Alegem o maşină frumoasă dar deloc fiabilă nevoilor urbane, sau alegem o maşină cu un consum foarte redus însă aspectul te face să o laşi in garaj dimineaţa când o vezi. Ne dorim o maşină eco, dar designul este absolut dezastruos, de parcă săraca maşină a fost supusă unor experimente eşuate. Ştiţi desenele făcute de copii şi apoi adusele la viaţă, cam aşa cu unele maşini.
Aşa cum la oameni primul lucru ce ne sare în ochi este înfăţişarea aşa şi la o maşină, prima dată ne vrăjeşte designul. În epoca vitezei şi a tehnologiei, un design cât mai aerodinamic, cu atât mai bine, un design fluid, ce face faţă cu brio testului de viteză. Apoi după prima impresie ne face placere să rumegăm informaţiile tehnice ale unei maşini, ni se potriveşte ca şi consum, sisteme integrate şi aşa mai departe. Este echitabil ca maşina să fie o combinaţie de frumuseţe şi fiabilitate fatală.
În ajutorul acestei combinaţii a venit Toyota, care a lansat de curând noua Corolla, combinaţia fatala între o maşina frumoasă şi una care îşi mulţumeşte şoferul din punct de vedere tehnic.
Fiind o maşină foarte vândută ne îmtrebăm ce o face atât de populară, aspectul sau fiabilitatea. Cred că raspunsul este unul cât se poate de simplu atât de complex. Amândoua contează, într-o lume unde se pune mult accent pe inovaţie, tehnologie, dorinţa de a proteja mediul, aspectele tehnice ale unei maşini sunt esenţiale, asta pe lângă faptul că ne seduce de la prima cheie (apropo de cheie, Corolla are sistemul de pornire fără cheie). Încet, încet, noi oamenii începem să vedem dincolo de aparenţe şi să ne gândim pe termen lung la ceea ce poate să ne ofere o maşină. Este ca şi cu o personă, deşi este frumoasă, când începe să vorbească cunoştinţele sunt inexistente. La fel este cu o maşină, oricât de frumoasă ar fi dacă poluează atmosfera, dacă are un consum ridicat, nu are minimul de aplicaţii specific noilor maşini, este doar o alta piesă de muzeu.
Să revenim la Corolla a noastră, o maşină ce are un pachet impresionant de tehnologii şi aplicaţii, iar pe deasupra este si frumoasă, cu un aspect aerodinamic ce îţi taie răsuflarea si faţa maşinii, pot spune că mă duce cu gândul la o domnişoară foarte stilată. Voi aminti doar câteva din tehnologiile pentru care Corolla pluseaza la capitolul fiabilitate, iar la capitolul frumuseţe o să vă seduc cu imagini ale domnişoarei Corolla. Din dotarile maşinii acestea mi-au atras atenţia în mod deosebit: Lumini de zi (DRL) cu LED, cameră video manşalier, simple IPA (pentru neîndemânatica de mine), pornire fără cheie cum am mai menţionat, variantă diesel sau benzină, siguranţă sporită. Acum nu am stat să înşir toate dotările dar acestea mi-au atras atenţia. Noua Corolla are un motto pe care îl merită din plin, frumosă cu un scop precis. Cred că pozele vor vorbii despre frumuseţea ei. Acum părerea voastră care e, alegem o maşină frumoasă şi fiabilă sau o maşină doar frumoasă sau doar fiabilă?
Sursa poze

Articol scris pentru SuperBlog 2013.




Tuesday, October 1, 2013

Happy october sale Romwe

E 1 octombrie si nu imi vine sa cred ca deja la mine a nins, un motiv bun sa imi imbogatesc garderoba cu pulovere si hanorace calduroase.
Unfold your free style with Romwe items.
Best-seller Collection! Up to 60% off
Do not miss! 72h only!