Sunday, December 6, 2015

Draga taticule,

Anul asta nu vroiam sa iti scriu, defapt am vrut toata ziua sa nu ma gandesc la tine. Nu pentru ca nu imi e dor ci pentru ca imi este prea dor de tine. Nu imi place ziua asta. De cand tu ai plecat, 6 decembrie pentru mine nu mai exista. Nu vine mos Neculae la mine. La mine venea tata. Pentru mine era ziua ta. Ziua in care imi sarbatoream super eroul. Unul din oamenii pentru care mi-as fi dat in orice clipa viata si tot ce am ca sa te mai pot tine langa mine. Inca as face asta. Inca as da tot ce am, mai putin pe mama, pentru a te mai putea strange o data in brate.
Ai fi implinit 56 de ani, insa totul pentru tine, pentru noi s-a sfarsit la 51 de ani ai tai. Din nefericire timpul nu vindeca rani, am invatat-o pe pielea mea, ci doar fac crusta. Pe care orice adiere mai ciudata, le zgandara, le face sa sangereze iar si iar.
Dor si doare, astea sunt cuvintele litera de lege cand vine vorba de tine. Chiar si dupa atata timp cand simt ca o parte din mine nu mai e, chiar daca toti imi spun ca este o parte din viata sa iti pierzi parinti, eu te-am pierdut prea repede, prea brusc si prea dureros. Cu o zi inainte sa pleci de langa noi nu as fi conceput cum ar fi sa raman fara tata. Cum ar fi sa pleci si sa nu te mai intorci. Apoi am simtit taisul adevarului atat de puternic in pielea mea incat nici frigul de afara nu m-a intepat cum a fost lovitura asta pentru mine, pentru mama, pentru noi.
Daca pana acum a fost greu, anul acesta ti-am simtit cel mai tare lipsa. Anul asta am terminat facultatea,tata, fata ta, gogoasa ta e inginer. Tin minte cand imi spuneai: "Tu nu esti facuta sa fii medic, meseria ta este de inginer, ai prea multa mila pentru a ajuta alti oameni, tu esti facuta sa ai o meserie dura si tehnica". Inca o data ai avut dreptate. Probabil dupa primul pacient mort, m-as fi ascuns sa imi plang sufletul pana nu mai ramanea nimic din mine. Am plans si pana sa termin facultatea, de ai stii de cate ori urlam ca eu nu mai merg si ma las. Doar mama stie cate nopti nedormite cu mii de foi au fost si plansete ca am luat note mici. Doar ea sarmana a stiut cat de greu i-a fost sa ma tina in facultate si doar ea, draga tata, a fost acolo cand am plans si ras. Sunt inginer, si probabil tu stii asta. De acolo de unde esti sper sa fii mandru de mine.
Cel mai mult mi-ai lipsit cand am avut absolvirea. Mama a fost bolnava si nu a putut sa fie langa mine. La toti colegi mei au venit parinti la mine nu a fost nimeni. Abia atunci m-am simtit atat de neinsemnata si singura pe pamant. Cel mai dureros a fost cand mi-am luat diploma si m-am uitat in sala si tu nu erai. Pur si simplu nu erai. Cand locul tau era acolo langa mine. Pe mama nu o condamna, mama ar fi vrut sa fie acolo insa nu am lasat-o. Sanatatea ei a fost mai importanta decat absolvirea mea.
Taticutule, tare as fi vrut ca azi sa iti zic la multi ani si nu sa te odihnesti in pace. As fi vrut sa iti dau o imbratisare si sa suflam in lumanarile de tort. Dar asta stiu ca nu se poate asa ca o singura dorinta am de Craciun sa trimiti de acolo de la tine sanatate pentru mine si mama. Vreau sa fie langa mine mult timp iar cand se va duce si ea sa aiba multe sa iti povesteasca. De nepoti, de cum Larisa si-a gasit dragostea vietii ei, de faptul ca dupa cate am indurat in viata in sfarsit sunt fericita si implinita, de cum si-a dus nepotii la scoala si despre cat e frumos le-am povestit de bunicul lor. Te iubesc taticule si sper ca de acolo de unde esti sa fii cel mai mandru tata.
                                                                                                      Cu drag,
                                                                                                       A ta gogoasa, Larisa.

Sunday, November 8, 2015

Gene de diva (3)

Dupa muuuult timp a venit timpul sa scriu si ultimul articol in care imi spun parerea finala despre intensificatorul minune Realash. L-am testat. Fiecare fir din genele mele s-a putut bucura de acest intensificator si va pot spune ca sunt fericite si radiaza.
Firul mi s-a ingrosat iar ele au mai crescut puntitel, cum spuneam si in primul articol problema mea era ca deja erau lungi, dar foarte subtiri. Intradevar acum si fara rimel, stau altfel, fiind firul mai gros. Si-au recapatat o stralucure aparte, suna ciudat dar da genele mele stralucesc asa cum straluceste un par sanatos.
De cand am inceput tratamentul cred ca doar vreo doua gene au mai cazut si asta doar din cauza ca m-am frecat la ochi mai tare. Le simt rezistenta, au capatat o greutate si acum pot spune ca pot iesi din casa fara pic de rimel si sa ma simt la fel de bine.
Am terminat serul pana la ultima picatura si mi-a ajuns in jur de 3 luni si un pic deoarece am mai sarit unele zile si nu m-am dat. Din lipsa de timp sa pur si simplu eram prea obosita si adormeam fara sa ma dau.
Daca il recomand? Da il recomand, il recomad persoanelor ce vor sa aiba gene mari, dese de abanos, celor care nu suporta genele false si vor sa straluceasca cu ale lor. Celor ce vor si au curaj sa incerce produse noi si inovatoare. Relash mi-a redat increderea in genele mele.

L-ati incerca?

Monday, August 31, 2015

O pauza de relaxare.

De o saptamana m-am angajat. Surprinzator de repede chiar si pe un post exact pe meseria mea. Desi e primul job si ar trebui sa mi se para obositor, sunt foarte entuziasmata de el si sincer pot spune ca dupa doua- trei zile sunt putin surmenata dar nu obosita. In astfel de zile imi deschid frumos laptopul, deschid browserul si caut  jocuri aparate gratis. Jocurile cu aparate sunt practic "pacanelele" clasice dar unde nu trebuie sa imi golesc buzunarele si doar sa ma distrez si sa ma relaxez. Niciodata nu am avut curaj sa joc la niste masinarii adevarate asa ca cele online sunt numai bune pentru mine. Iar cand ma plictisesc de ele si vreau ceva mai copilaros, pentru ca desi am 23 de ani inca ma consider copil, caut jocuri lego friends. Cine nu a avut cat a fost mic lego? Cine nu stie cat de dureroase sunt piesele atunci cand le ravasesti prin casa si calci pe ele? Eu sigur stiu si mai stiu ca actualele jocuri lego mai ales cele originale costa un pic cam mult pentru buzunarele romanilor de rand asa ca alternativa sa te joci cu omuletii lego este varianta online. Ma relaxeaza si imi aminteste de mine cand eram de o schiopa. Voi ce metode de relaxare dupa job aveti?



Tuesday, August 4, 2015

Doctor Sleep - Stephen King [recenzie]

Doamne de când nu am mai scris o recenzie. Cred că a trecut un secol. Defapt am rărit şi cărţile deoarece am fost ultimul an de facultate iar licenţa mi-a mâncat tot timpul liber. Dar încă din ultimile săptămâni de şcoală, începusem să mă relaxez cu Doctor Sleep de Stephen King. Am lăsat-o cu gândul că o voi termina după ce voi termina şi cu licenţa de tot. Aşa am şi făcut. Acum că mi-am luat o piatră de pe inimă şi sunt licenţiată cu titlul de inginer Photobucketmi-am terminat cartea şi m-am gândit să vă povestesc şi vouă despre ea. După cum ştiţi ador stilul lui King şi când prind o carte de-a lui o citesc pe nerăsuflate. Aşa am făcut şi cu Doctor Sleep. 
Doctor Sleep.jpgÎn carte ne este prezentat încă de la început Dan Torrance, un beţiv notoriu ce nu îşi găseşte locul nicăieri şi care are un dar aparte, strălucire, aşa cum o numeşte bucătarul hotelului unde locuia cu părinţi lui când era mic. Când am citit despre ce e vorba în carte, nu am stat pe gânduri şi am citit-o însă fără să mă gândesc că ar fi legată de o alta. Ei bine, Dan este micul Danny Torrance din The Shining iar hotelul ce i-a adus sfârsitul tatălui său Jack Torrance este Overlook din Colorado. Da, aţi auzit bine tatal lui Dan este însuşi Jack, scriitorul dus un pic, bine un pic mai mult cu pluta din The Shining. Dar acest lucru l-am aflat după ce am terminat cartea dar nu am regretat că am citit-o pentru că doar se aminteşte de trecutul lui Dan, nu este o legătură foarte mare, nu sunt lucruri care să te trimită în cealaltă carte. Desigur mi-am promis că voi pune mâna şi pe The Shining să aflu despre trecutul lui Danny.Photobucket
Cum spuneam personajul central în carte este Dan, cel care obişnuia să lucreze ca îngrijitor la azilurile de bătrâni dar era dat afară mult prea repede din pricina viciului lui, băutura. Numele de Doctorul Somn Photobucket, Dan l-a primit datorită ajutorul pe care îl dă celor care trec dincolo. În principiu cartea se împarte pe două planuri. Unul în care Dan încearcă să îşi depăsească şi să îşi învingă demonii trecutului şi să scape de blestemul alcoolului care pare moştenit de la tatăl său şi salvarea unei fetiţe din ghearele unui clan ce se hrăneste cu abur- strălucirea copiilor. Luptând cot la cot fata-Abra- si Dan vor reuşi oare să distrugă clanul Legitim?
King îşi păstrază stilul clasic de narat, unele chestii la început nu au avut nici un sens în carte. Adică mi s-a părut că i-ar da importanţă apoi a renunţat la idee. Ce mi-a plăcut însă, aici o parte amuzantă a cărţii au fost numele alese pentru Clanul Legitim, acum nu ştiu numele originale din engleză însă cele traduse în română au fost pe de parte tare amuzante Photobucket. Ultima parte din carte m-a ţinut cu sufletul la gură şi nu am lăsat în ziua aia cartea din mână până nu mi-au luat rămas bun e la Dan şi de la Abra. Şi sincer aş vrea să văd şi un filmul adaptat după carte, spre ruşinea mea nici măcar filmul The Shining nu l-am văzut dar acum m-am convins să citesc întai cartea apoi voi vedea şi filmul. Vă tentează să intraţi în universul plin de suspans al lui Stephen King? V-am făcut curioşi să aflaţi prin ce peripeţii vor trece cei doi?

Tuesday, June 16, 2015

Am obosit.

Am obosit sa tot incep capitole noi in viata mea sperand ca vor fi intregul roman. Am obosit sa ma intreb dupa primul paragraf mereu careva fi sfarsitul.
In viata vine o perioada cand de la prea multe incercari incepi sa inchizi ochii si sa faci totul automat, stiind ceea ce va fi. De data asta nu am facut asa, mi-am tinut ochii larg deschisi si inima mai deschisa ca niciodata. Daca in trecut ochii erau deschisi si inima inchisa sau invers de data asta am lasat totul deschis, ca o gospodina care isi aeriseste camerele primavara si intra vantul caldut. Asa am facut eu. Mi-am deschis totul pentru dragoste. Am facut curat in camerele inimii si mi-am asteptat oaspetele cu asternuturi de matase si cu mancare aburinda in bucataria din ventriculul stang.
Si lasand totul pregatit am fugit sa imi intampin oaspetele cum se merita. Este nou in Suflet si nu as vrea sa se piarda printre pietrele funerare ce sunt de-a lungul drumului spre inima.
I-a placut camera, curata si luminoasa la fel ca ochii mei. S-a instalat si a inceput cu fiecare vorba sa isi faca intrarea ca propietar pe aceea camera si nu ca un chirias. Ba chiar a negociat dur pentru un pat mai mare si ceva prosoape mai pufoase. Mi-am luat rolul in serios si am incercat sa ii ofer noului propietar din camaruta aflata in artriul drept tot ce era mai bun. Sarutarile, zambetele si atingerile calde erau incluse in pretul camarutei. Mi-a spus ca sta pe o perioada nedeterminata dar v-a plati numai pentru 10 zile. Nu am zis nimic. Iar zilele treceau si el se plimba tot mai mult prin campul ce se afla in apropierea inimii si incerca sa isi puna amprenta pe tot ce era in jur. Nu puteam sa imi iau ochii de la el iar mintea se forta sa nu viseze. Ce era mai perfect decat un nou chirias care cu timpul sa ajunga propietar aici. Ce iti puteai dori mai mult. Dar zilele treceau iar oaspetele incepea sa fie speriat de rafalele de vand artic care mai bateau noaptea. M-a intreba mereu daca ii mai pot da cate o patura ca i se face frig.
In ultimele zile din cele 10 zile platite l-am intrebat care ii sunt intentiile pentru ca intentionez sa gasesc un proprietar pentru ca treaba cu inchiriatul aduce prea multa durere. Mi-a raspuns ca nu este sigur ce doreste si nu poate promite nimic. Se plictiseste relativ repede iar treaba cu gasitul unui proprietar e o treaba mult prea serioasa pentru el. Lui ii place sa calatoreasca, nu sa fie statornic iar a avea in proprietate o astfel de inima e prea mult in momentul asta. Asta m-a facut sa regret ca nu am inchis afacerea asta si am mai primit totusi un chirias in inima. Numai dupa cateva zile si-a facut bagajul spunandu-mi ca pot pastra restul de bani dar doreste o clima mai calda, au inceput sa il doara ochii iar inima incepe sa il intepe. I-am zambit cu lacrimi in ochii si i-am zis ca ii multumesc pentru sedere si sper sa gaseasca repede ceea ce cauta. Pentru ca mi-a dovedit ca pentru el camaruta aceea va ramane neatinsa. Asa ca ori de cate ori nu va mai putea se poate intoarce acolo ca un refugiu. In momentul cand oaspetele a plecat mi-am dat seama ca am obosit sa mai primesc chiriasi si sa fac curat dupa ei de fiecare data. Inima mea nu era un loc pe care sa il calce toti in picioare nedorind sa ramana. Am obosit sa strang cioburile dupa fiecare check out. Sunt franta sa ma mai intreb mereu ce voi face daca pleaca.
O data cu plecarea lui, crivatul s-a intetit iar inima si-a inchis inca o data usa...


Wednesday, May 20, 2015

Gene de diva(2)

A trecut ceva timp de cand folosesc produsul minune Realash, intensificatorul de gene. Am avut prietene ce m-au intrebat despre el si am zis ca in postul de azi sa va vorbesc mai mult despre acest produs.
Relash este un intensificator de gene. Ei bine ce inseamna acest lucru, el intensifica, stimuleaza cresterea si ingroasa firul de par din gene. Conceptul este simplu si pentru rezultate optime nu trebuie folosit de nu stiu cate ori pe zi ci o singura data de preferat seara, dupa o demachiere riguroasa.
Probabil un numar mare de fete folositi tusul de ochi, ei bine acest intensificator se aplica la fel de usor ca un tus de ochi, la baza genelor, nu folositi in exces pentru ca nu ajuta cu nimic. Aveti grija sa nu ajunga si in ochi pentru ca ustura un pic. Daca analizam un pic mai atent lista de ingrediente vom observa ca acest produs are multe extracte naturale, din fructe. (Voi posta o poza mai jos cu ingredientele din care este facut).
Eu il folosesc de aproximativ doua luni si sunt foarte multumita. Cum spuneam si intr-un post anterior, eu aveam deja genele lugi insa nu erau dese si atunci cand le dadeam cu mascara aratau urat. Acum nu mai am probleme, desi nu le dau cu nimic tot arcuite stau, lucru care ma bucura si de asemenea mi se pare ca firul pare mai gros, mai viguros, iar de cazut cred ca una sau doua mi-a mai cazut de cand am inceput sa folosesc produsul.
Este singurul produs de acest gen incercat si pot spune ca la inceput nu prea aveam incredere in ceva rezultate insa dupa deja aproape doua luni incep incet incet sa se vada rezultatele mi-am dat seama ca isi merita toti bani. Un flacon ajunge 3 luni, asa ca peste cateva saptamani voi posta parerea finala+ un make-up pentru a se vedea rezultatele si pe genele date cu rimel. In continuare va voi lasa cu dovezile ca acest produs poate face minuni.




Tuesday, May 5, 2015

Amintiri cu gust de caramel.

E amuzant si totusi atat de tragic in momentul cand traiesti ceva intens si se termina sa te simti rupta de tot ce e in jurul tau. Si totusi sa fi conectata la tot ce se intampla atat de puternic ca fiecare nerv sa iti fie inervat atunci cand te lovesti de lucruri ce iti amintesc de tine, de el, de voi.
Esti amortita in simturi si totusi simti atat de bine acea emotie ce iti cuprinde intai inima si coboara in stomac ca un ghem de foc ce parca iti mistuie maruntaiele si ghemul se raceste si se opreste in gat si te sufoci, iar lacrimile isi fac carare sa iasa prin acei ochi frumosi ce l-au pastrat pe el pe retina.
Cu cat trece timpul cu atat incepi sa te trezesti si realizezi cate lucruri v-au legat, pana si felul in care iti legi siretul iti aminteste de el. Sau felul in care iti mananci cerealele si te simteai cumva urmarita de privirea lui duioasa ce se uita la tine de parca tu ai fi tot universul lui. Planetele ce inainte orbitau in lumea lui haotic acum si-au gasit punctul in jurul caruia sa orbiteze. Si l-ai iubit atat de mult si inca il iubesti si cine stie poate o sa il iubesti mult timp de aici incolo. Ai ajuns sa iti doresti ca niciodata alti ochi sa te priveasca la fel. Doar el avea dreptul sa te priveasca astfel, sa iti devoreze sufletul cu privirea. Va leaga atat de multe incat ai putea sa scri km de cuvinte si tot nu ai termina ceea ce ai simtit langa el. Incepi sa iti urasti orasul doar pentru ca fiecare colt iti aminteste cumva de el. Felul in care mergi, felul in care zambesti acolo, pe banca aia au pe trotuarul acela iti face inima sa pompeze atata sange pe secunda ca iti e frica ca o sa se opreasca la un moment dat. De fiecare data cand simti nodul in gat sti ca urmeaza un val de dor. Si partea amuzanta e ca nu stii de ce ti-e dor, de el sau de ceea ce ai trait cu el. Aici e problema ta. Dilema ta. Daca iti e dor de mana grea ce iti atingea obrazul si se oprea ferm pe umar sau poate iti e dor de strangerea aceea ferma de mana cand parca iti era cumva teama sau cu siguranta iti e dor de faptul ca atunci cand te saruta, picioarele incepeau sa iti tremure iar aripile ti se inaltau sau sau stiu, iti este dor de zilele in care lumea se decompunea iar voi traiati in lumea voastra intr-o camaruta, rupti de tot, bucurandu-va de fiecare respiratie si fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Cand a plecat toate vorbele ti s-au oprit in gat, nu ai mai spus nimic. Ai fi vrut sa ii spui ca ar fi bine sa te pastreze in el mereu, iar cand ii este greu sa te scoata din camaruta si sa ii saruti fruntea si sa il mangai cum isi mangaie o mama puii. Ai fi vrut sa stie ca cel mai bine din amintirile cu tine sa faca o perna si sa o stranga mereu in brate cand va fi tradat sau inima lui va fi rupta. In gandul lui, fata naiva vei trai vesnic. Nici unul din voi nu stiti cat ati insemnat unul pentru celalalt si cat v-a durut sa va pierdeti unul de celalalt. Dar stiu sigur ca mereu isi va aminti de tine, mereu te va compara cu viitoarele, stii de ce? Pentru el tu ai fost cel mai bun lucru ce i s-a putut intampla in viata asta. Nu uita asta. Amintirile au gust de caramel, dulce si sarat.

Saturday, February 28, 2015

Gene de diva(1)

Maine este 1 martie asa ca m-am gandit sa va povestesc despre ceva ce toate ne dorim. Gene lungi si dese ca a printeselor de prin povesti. Sa le fluturam de doua-trei ori si sa primim tot ce ne dorim. In realitate, putine detinem aceste gene si recurgem la tot felul de rimeluri si gene false ca macar pentru cateva ore sa avem genele pe care le-am visat.
Sincera sa fiu sunt printre persoanele norocoase care detine gene lungi dar nu si dese. Asa ca degeaba sunt lungi daca arata ca o matura cand se incarca de rimel. Recunosc ca la ocazii si eu folosesc gene false mai ales smocuri, mi se par practice si astfel imi indesesc genele si par naturale. Insa in urma cu cateva saptamani mi s-a propus sa incerc un intensificator de gene. Auzisem in treacat de produse de acest gen dar nu ma incumetasem sa le folosesc. Asa ca am acceptat propunerea si de astazi voi testa Realash. Cutiuta cu produsul am primit-o acum doua zile. Am postat-o pe instagram si majoritatea prietenilor m-au intrebat ce mai testez de data asta. M-am abtinut sa le spun si le-am raspuns politicos ca vor citi pe blog.
Cei de la Realash ne promit gene mai groase si mai lungi dupa o luna de utilizare insa rezultatele cu adevarat uimitoare se vor vedea dupa 3 luni de utilizare. Cum se utilizeaza? Ca un tus, o data pe zi de preferat seara pe pielea curata. Este de-ajuns o data pe zi, folosindu-l de mai multe ori nu accelereaza in nici un fel efectul.
Uitandu-ma pe lista de ingrediente, majoritatea sunt extracte naturale asa ca nu are nici un efect negativ folosindu-l. Este incolor si inodor, cel putin mie nu mi se pare ca are nici un miros. Un tub ne ajunge in jur de 3 luni. Si inca ceva ce m-a convins sa il folosesc este faptul ca este singurul intensificator de gene aprobat de FDA. In continuare va voi lasa cateva poze cu produsul si cu genele mele inainte de inceperea tratamentului. Va voi tine la curent dupa o luna si dupa 3 luni cum a evoluat tratamentul si care sunt rezultatele.





Voi ati incercat intensificatoare de gene? Ce parere aveti despre aceste produse?


Thursday, February 5, 2015

Carti de vizita de lux sau cum prietenul la nevoie se cunoaste.

In lumea afacerilor ca si in lumea bloggerilor iti trebuie promovare buna ca sa ai client, in cazul blogului cititori. Prietena mea cea mai buna s-a apucat pe pus unghii, intai si-a exersat mana chiar pe ea, apoi vazand ca se pricepe a facut un curs iar acum are un mic salon acasa. Afacerea a inflorit si si-a permis sa mai angajeze o fata sa ajute cu comenzile. Incepea sa fie din ce in ce mai buna de aceea ii trebuia marita si lista cu clientele ce o alegeau sa isi puna unghii.
Saptamana trecuta, la cafea, m-a intrebat eu cum mi-am promovat blogul, ce am facut, la ce metoda am recurs de imi e citit blogul. Atunci i-am in sirat ce fel de promovare am facut si mi-a venit ideea sa ii spus despre cum mi-am facut carti de vizita de lux. Am facut-o curioasa asa ca i-am sugerat site-ul si nu a mai avut rabdare si am intrat amandoua pe site.
Ni s-a deschis o pagina in care apareau categoriile de carti de vizita. Nu i-a fost greu sa aleaga avand in vedere tipul de afacere pe care o are.
A ales carti de vizita multistrat. A incantat-o faptul ca va fi o o carte de vizita mai dura ce nu se va indoi usor astfel incat cine o va avea o va tine in portofel sau undeva sa nu o indoaie. Plus ca designul acesteia i-a placut cel mai mult. Nu am mai stat pe gand si a comandat. Si-a facut pentru inceput doar 300 iar timpul de lucru era aproximativ 3 zile.
Dupa trei zile, prietena mea era la usa la mine cu coletul cu cartile de vizita. Erau atat de frumoase ca si eu am pastrat vreo 50 si le dau cunostintelor feminine care le aud ca sunt in cautare de o manichiurista priceputa. Pot spune ca am avut o idee geniala cand i-am recomandat sa isi faca carti de vizita. Acum si-a dezvoltat afacerea si are succes. Nici nu stie cum sa imi multumeasca. Ce bine e sa ai prietenul bun la momentul potrivit.

Friday, January 30, 2015

4 ani.

M-am gandit ca ar fi timpul pentru o postare personala, nu neaparat pentru ca asta se cerea ci pentru simplul fapt ca in fiecare an in data de 30 ianuarie simt ca trebuie sa refulez undeva sentimentele adunate. De ce in data asta? Pai treaba e simpla, pe 30 ianuarie una din cele mai sfinte persoane din viata mea a plecat, nu in tari straine ci la cer. In viata mea am doua persoane sfinte, parintii mei. Mama inca e cu mine si sper sa o tina Dumnezeu inca pe atat langa mine. Iar tata, tata a fost cel mai iubit barbat din viata mea. Omul care m-a invatat tot ce stiu acum, cel care m-a indrumat in viata spre lucruri pe care nici nu ma gandeam ca o sa le urmez. Datorita lui m-am indreptat spre o meserie tehnica, o meserie masculina si aspra. Da tata, peste cateva luni voi deveni ceea ce mereu m-ai visat. Un inginer. El nu ma veda niciodata medic cum visam eu ci inginer. Se pare ca imi prevestise de mica meseria. 
As avea atatea sa ii spun, sa ii spun ca a pierdut toti ani de facultate, toate crizele de nervi si stresul. A pierdut ca m-am schimbat, nu doar ca personalitate ci si fizic. 
M-a pierdut pe mine pe parcursul anilor, m-am transformat intr-o femeie puternica care a devenit stalpul casei. Intr-un fel ii multumesc pentru ca si plecarea lui a fost o lectie, una dura dar m-a transformat intr-un om mai puternic. Mi-a trezit latura dura, nu tocmai buna in unele situatii dar buna in majoritatea timpului.
Imi e dor de el cum nu mi-a fost dor de nimeni altcineva si uneori poate ma invinovatesc ca poate puteam sa il salvez dar acum cu timpul am devenit mai inteleapta si cred cu tarie ca totul se intampla cu un motiv si poate defapt cu siguranta el este intr-un loc mai bun.

Mi-e dor de tine taticule si sper ca in momentele cele mai grele sa fi langa mine sa ma veghezi.

Friday, January 23, 2015

Suflet pierdut prin asternut.

Se lasa seara, ajung acasa obosita dupa inca o zi de munca istovitoare. Nici nu stiu de ce mai merg la locul ala de munca daca nu imi face placere, dar imi amintesc ca aici in oras locurile de munca sunt limitate si trebuie sa ma multumesc cu ce am. Este vineri, duminica ar trebui sa vina el acasa. Nu, nu acasa la noi, ci acasa la mine. Stiti cum e legea lui Murphy, cand ceva merge prost, totul o sa mearga prost. Asa ca detin o slujba oribila plus sufletul meu pereche este la sute de km de mine si ne vedem o data la doua, trei saptamani. Dar saptamana asta nu voi lasa nici universul si nici alte legi ale naturii sa ne strice saptamana de relaxare.
E ora 10 si ies grabita din dus din cauza telefonului care suna de 5 minute intr-una. Este el. Cu o voce stinsa ma anunta ca o sa poata veni abia la sfarsitul saptamanii viitoare deoarece superiori lui il trimit la un congres. Imi cade telefonul din mana si ii aud vocea in surdina cum ma intreaba panicat daca sunt bine. Nu, nu sunt bine. Saptamana asta era ziua noastra plus ziua lui. Ii pregatisem o surpriza. Acum cateva zile intrasem pe un site cu lenjerii de pat si cumparasem una noua, neagra cu trandafiri rosii. Si daca tot m-am pierdut printre modele 3D, am tras un ochi si la cuverturi de pat 3D. Tot neagra cu trandafiri am comandat.
 Plus mi-am comandat eu un compleu rosu plus sampanie, trandafri si lumanari. Trebuia sa fie o saptamana ca in povesti.
Iau telefonul, il anunt ca sunt obosita si trebuie sa dorm dar adevarul este ca vreau sa ma pierd printre asternuturi si sa uit ca universul este inca o data impotriva noastra. O sa imi pierd sufletul inca o data singura in intunecata noapte. Noroc cu trandafiri de pe lenjerie ca mai imi coloreaza negura sufletului. Oricat as vrea sa ma odihnesc nu pot. Dar stiu ce m-ar putea calma, un ceai cald de lavanda savurat la locul meu favorit din camera. La geam unde pot admira luna si stelele. Ma infasor in cuvertura cu trandafiri, imi pun de ceai, casa pare atat de pustie cand sunt doar eu. Ceainicul ma anunta ca imi pot delecta papile gustative cu ceai. Asa ca ma intorc in camera si privesc cum luna plina apare de dupa nori si ma intreb...Eu cand voi fi fericita?