Friday, November 29, 2013

Colaborăm sau nu? (27)


Imediat se termină încă o ediție SuperBlog și mi s-a pus problema colaborărilor atât online cât și offline. Ca și blogger începător (doar cu numele), deși am blogul din 2009, tot blogger începător mă pot numi deoarece până acum m-am ocupat doar de postări personale, puține fiind postările cu un iz de promovare.
De anul trecut m-am apucat de colaborări cu diverse firme și blogul și-a schimbat un pic macazul cred eu în bine, a devenit mai citibil și mai versatil. Dacă până atunci era un blog exclusiv pentru și despre literatură acum blogul a primit pe el articole de la îmbrăcaminte, beauty până la IT.
După părerea mea colaborările sunt esențiale în viața virtuală a unui blogger deoarece astfel își poate crește rank-ul pe care majoritatea încearcă să și-l crească prin orice metode. Pe lângă asta, colaborările dintre firme și bloguri sau de ce nu între bloguri ajută să se facă cunoscute bloguri mici și noi apărute.
Pentru o companie care optează pentru o colaborare, avantajele implică promovarea produselor, testimoniale adevărate ale produselor deci credibilitatea crește simțitor apoi în principal promovarea firmei în principal. Până acum am colaborat cu firme ce comercializau bijuterii, cosmetice și lentile de contact. Dacă revin la ideea inițială a blogului, am avut și colaboratori literari ca unele librării, ce mi-au încredințat sarcina să promovez o carte și să îi fac un rezumat pentru a convinge oamenii ce citesc dacă acea carte merită cumpărată.
Avantajele unui blogger într-o astfel de colaborare este și aceea că au ocazia să testeze și să promoveze produse noi și inovatoare, s-a întâmplat să se dorească promovarea unor produse ce nici nu au ieșit pe piață, un lucru ce pe un blogger îl cataloghează exclusivist.
Mai sunt colaborările între bloggeri, aceste colaborări avantajează blogurile mici deoarece, având un parteneriat cu un blog mai mare, instant îi aduce și pe ei în lumina reflectoarelor și le crește popularitatea.
Ar mai fi un mod de parteneriat și acela a partenerilor media, acela care promovează articole sau bloguri prin intermediul altor bloguri sau site-uri care se ocupă cu așa ceva.
Un altfel de colaborare este aceea în genul site-ului Zelist. Dacă sunteți de ceva timp în 2.0 atunci știți că Zelist este ,ca să spun așa, o bază de date cu bloguri și site-uri. Foarte simplu te înscrii și afli unde te afli în ierarhia lor din multitudinea site-urilor înscrise. Și eu sunt înscrisă și nu am mai verificat de mult pe ce loc mă aflu. Așa că având ocazia asta, am verificat și am văzut că am mai crescut. Însă nu mult, asta înseamnă că nu prea m-am implicat în comunitatea 2.0.  Rău pentru mine zic, însă pe viitor vreau să mă implic mai mult și să încerc să îmi ridic blogul pentru că a devenit o parte din mine.
În concluzie colaborările sunt esențiale pentru susținerea unui blog pe linia de plutire, dacă vrei să intri cu dreptul în lumea bloggingului este cel mai indicat să începi prin colaborări între și cu bloggeri. Apoi crescând, poți începe colaborările cu firme și companii.
Dacă îți iubești blogul, începe să colaborezi, să crești și să ajungi în top.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Wednesday, November 27, 2013

Te iubesc pentru că te iubesc. (26)

Te iubesc pentru ceea ce sunt eu când sunt în preajma ta”. 
Totul a început ca o poveste de prietenie, îți aduci aminte cum mă căutai cu privirea deși tu nici măcar nu știai cine sunt, cum arăt și ce vreau de la tine. Ne căutam amândoi privirile flămânde de afecțiune. Însă totul s-a rezumat la o prietenie pentru o lungă perioadă. Erai băiatul misterios iar eu fata misterioasă, amândoi încercam să ne descoperim în fiecare zi, până când ne-am descoperit și am ajuns prieteni. Din prieteni am decis să ne acordam o șansă, pentru că la fiecare final de căutare, vânătorul își ia recompensa. Comoara noastră este iubirea ce a fost liant în relația noastră atâta timp și care va fi ligantul ce ne va ține în continuare împreună. 
 Iubesc să fiu eu în preajma ta, să îmi vezi fața fară masca aspră de gudron, masca zâmbitoare sub care se ascunde o ființă plăpândă, ce cerșește alene iubire. Cu tine pot să fiu plângăcioasă, copilăroasă, glumeață. Pot să râd isteric și să mă țin de nas să nu chițăi sau pot să fac pe supărata doar doar să mă împaci. 


Ai reușit să spargi zidul ce l-am format în jurul meu după toate avalanșele de necazuri ce s-au petrecut în viața mea. Ai știut cum să îmi vrăjești inima bolnavă, inima ce până la tine era în comă. Dacă la început mi-a fost teamă că o să pleci, o să pleci ca restu, o să fugi de adevarata față a paradisului meu devenit iad, acum știu că vei fi cu mine, mână în mână, vom pășii cu dreptul spre o viață frumoasă.
De tine nu mi-e rușine să mă plimb somnoroasă și ciufulită prin casă, să nu îmi fac patul și să mă trântesc în pat dacă mi s-a făcut somn. Cu tine pot să mă văd și nemachiată și să mă privești la fel ca și atunci când mă pregătesc cu orele pentru întâlnirea cu tine.

Iubirea nu întreabă niciodată dacă ești sărac sau bogat, dacă ești pregătit sau nu. Iubirea vine, te lovește și nu mai pleacă. Mi-a fost frică și poate uneori încă îmi e de relație, de tot ce implică ea. Defapt și ție îți e, mereu ți-a fost, ai fost rănit și nu mai vrei dar cred că Eul meu adevărat ți s-a dezvăluit din prima clipă în care m-ai strâns în brațe. M-ai strâns atât de tare încât am știut că nu era o coincidență că ne-am cunoscut.
O iubire nu înseamnă numai îmbrățișări și sărutari și hai să arătăm lumii ce mult ne iubim. Este mult mai mult, este devotament, încredere, comunicare și nu în ultimul rând prietenie. Dacă ești prieten cu cel de lângă tine ,relația nu are cum să meargă decât foarte bine. Restul sunt mici ajustări ca relația să nu scârțâie pe la încheieturi, mai pui o îmbrățișare, mai merge ceva timp, mai dai un sărut mai merge un pic și tot așa. Este un mecanism și dragostea asta, unul cu multe roți dințate, un angrenaj, în care toate sunt puse în funcțiune de un generator, inima! Fără ea ce ne-am face, ea pune toate rotițele dragostei în funcțiune și se învârte și se învârte și uite așa pornește relația și dragostea.
Tu ești El din viața mea, iar eu sunt Eu când sunt cu tine, fără măști și fără ascunzișuri. Un Eu simplu și complex, un Eu comun și necomun. Mă transform și redevin eu, cea mai pură formă a mea. Una în care totul este așa cum vezi, de aceea îți mulțumesc că lângă tine sunt eu. Pentru că dragostea nu pot să mi-o exprim oricum, meriți, dragul meu, ca citatul "Te iubesc pentru ceea ce sunt eu când sunt în preajma ta" să troneze pe biroul tău, să te gândești în fiecare clipă la prima zi când m-ai văzut, prima dată când inima a luat-o pe alte căi și ai ajuns să mă placi mai mult decât era trecut în agendă. Să mă iubești. În cazul acesta cei de la Luxurygifts.ro mi-au sărit în ajutor și citatul va domni peste tot biroul tău să te gândești la mine, la tot ce însemn Eu.
Articol scris pentru SuperBlog 2013


Monday, November 25, 2013

Dragă moşule...(25)

Craciunul in cele mai frumoase povestiri...nu ți-am mai scris de multă vreme însă pe ce trec anii, parcă mi-aș dori să se poată întoarce clipele când eram copil și mama îmi citea seara la foc poveștile Mark Twain, iar tata meșterea luminițele din casă, și le punea cât mai inventiv posibil pentru a fi totul spectaculos.
Mi-aș dori să pot fi din nou copil, parcă Crăciunul era mai animat când eram mică, parcă totul căpăta altă culoare în preajma sărbătorilor. Acum mare fiind, au apărut grijile iar asta a făcut că să dispară spiritul sărbătorilor.
Când eram mică eram împreună, toți, mama și cu tata, o familie fericită în jurul bradului și cântam colinde, acum parcă de când tata a plecat, nu mai am nici o tragere de inimă să îl împodobesc. Mereu tata îmi punea sub brad cărti, așa acum, moșule, eu am o bibliotecă frumoasă. Și acum îmi amintesc că prima carte a fost Crăciunul în cele mai frumoase povestiri. În fiecare an, mai citesc câte o poveste și îmi amintesc de momentele frumoase din trecut. Îți mai aduci aminte când tata s-a deghizat în tine, m-a păcălit că tu erai prea ocupat și nu ai putut ajunge. Acum el nu mai e să îți țină locul așa că anul acesta sper să îți faci timp și pentru mine. Nu cer multe, niciodată nu am cerut însă mi-aș dori să primesc măcar o carte să păstrez tradiția, un sac de sănătate pentru mine și unul pentru mama, un vagon de bunăstare și mai vreau ceva moșule, o scară lungă să ajungă până în rai, să pot să îi spun tatei că a venit Crăciunul și că îmi e dor de el și mai vreau și o îmbrățișare de-a lui în seara de Ajun, să știu că e cu mine, nu e așa că nu cer multe?
Moșule sper să îmi citești scrisoarea și dacă nu faci rost de scară să știi că vreau măcar să îi transmiți tatei că îl iubesc, încă îl iubesc și mi-e tare dor de el. Dacă faci asta, îți fac niște brioșe.
Cu drag a ta cuminte,
 Larisa.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Sunday, November 24, 2013

Ţara lui pictează tot. (24)

DreamCarArtContestMihnea era un băiețel de doar opt ani, trăia în mahalaua orașului și mergea în fiecare zi cu tătal lui să muncească cu ziua pe la piața de pește sau poate prin zona cu fructe. La piață își făceau veacul zi de zi, câștigându-și pâinea. Dar Mihnea își făcea timp și pentru învățătură deși era din clasa de jos a societății, vroia să răzbească și să evolueze în acest plan.
Era bun la învățătură însă domeniul în care excela era acela a desenului. Desena absolut fantastic, toată familia îl admira însă sărăcia îi făcea să îi plângă de milă ca nu au posibilitatea să își educe acest talent nativ.
Într-o zi, când mergea la piața de pește cu tatăl lui văzu un afiș mare pe care scria cu litere îngroșate Concurs de desen. Parcă inima începu să îi bată și mai tare când văzu și de cine este sponsorizată proba, de către Toyota iar numele concursului nu îl prea înțelesese era ceva de genul "Dream Car Art Contest". Trăgându-l pe tatăl său de mânecă acesta citi cu atenție ce scria pe afiș însă încerca să îi explice lui Mihnea că nu are bani să îl înscrie la concurs și că de unde ar putea să îi ia instrumente de pictat pentru a face treabă bună.
Mihnea supărat, îi țipa tatălui că nu trebuie să dea nici un ban, iar desenele poate să le facă și în creion numai să îl înscrie. Premiul îi făcea ochii să strălucească foarte tare, o excursie în Japonia. Tatăl lui nici măcar nu știa unde era pe harta însă el știa. A învățat la geografie despre Japonia și tare își dorea să o viziteze.
Într-un final tatăl lui, l-a înscris și i-a trimis schițele cu speranța că visul fiului său să nu fie spulberat de eticheta pusă de societate. A fost plăcut surprins să afle că jurizarea este profi și ei nu știu identitatea desenatorului. Și mai bucuros a fost când a aflat că acel desen făcut cu atâta patos de fiul său a ajuns în finală. Avea mari șanse de câștig. Din fericire rugile familiei au fost ascultate iar Mihnea a câștigat concursul și a devenit cunoscut în orășel ca fiind pictorașul ce pictează tot. Totul era ca un vis devenit realitate.
Mihnea a avut această șansă să căștige, dacă vrei și copilul tău să aibă această șansă nu ezita să îl înscrii, ca un ambasador, îmi doresc ca toți copiii să participe și să ajungă în finală dacă nu chiar să câștige. Fă-ți pictorașul să radieze de fericire iar tu pe lângă el. Mici creatori ai desenului uniți-vă și înscrieți-vă la concurs, bineînțeles cu ajutorul unui părinte. Și voi puteți fi ca Mihnea.
Articol scris pentru Superblog 2013

Wednesday, November 20, 2013

O cină importantă! (23)

Ceasul este deja ora 4 iar eu nici măcar nu sunt gata să ajung la cina importantă din seara aceasta. Trebuie să îl iau în seamă pe Victor care îmi spune mereu că eu trebuie să mă apuc cu 10 ore înainte să mă pregătesc ca să fi gata la timp. Mai am acum doar 2 ore la dispoziție pentru a fi impecabilă. Este un moment important în cariera mea, cina este între mine, Victor, soția șefului meu și el. Dacă totul va ieși cum trebuie, voi primi o mărire iar Victor va fi transferat în departamentul meu. Visul pe care îl urmăream de când ne-am îndrăgostit unul de celalalt.
În aceste 2 ore ar trebui să îi calc cămașa și pantalonii soțului meu, să îmi apretez un pic rochia și mai trebuie să mă și aranjez la păr și la machiaj. Doar să fiu superwoman aș putea să fac toate acestea în timp util. Însă noroc cu produsele Bosh, cele dăruite de socrii mei la nuntă. Tehnologia de care dau dovadă îmi ușurează munca, astfel timpul meu de călcat este înjumătățit.
Mereu am vrut să aflu de unde le-au cumpărat însă tot timpul spuneau ca de prin oferte oferte, ba au găsit electrocasnice de acest tip într-un magazin online. Dar niciodată nu mi-au spus concret de unde le-au luat.
În doi timpi și trei mișcări, pantalonii și cămașa scumpului meu soț sunt călcate și astfel putând avea o ținută impecabilă cu care să îl impresioneze pe șeful meu. Ținuta o va completa cu o cravata un pic haiaoasa cu pisici care sigur ii va placea sotiei sefului. Este o iubitoare de pisici dintodeauna si stiu ca va aprecia cravata.
Rochia mea neagra din dantela cu spatele gol si avand un accesoriu dragut la gat va completa armonios tinuta lui Victor, vom fi un ying si yang al zilelor noastre. Totul trebuie sa mearga struna, o tinuta bine aleasa la momentul potrivit poate face ca momentul sa fie de neuitat.
Cina a trecut iar noi suntem in culme fericirii, pe mine ma promovat si pe Victor l-a facut asistentul meu, un vis devenit realitate. Insa tinuta de data aceasta ne-a ajutat enorm, asta fiind spusa chiar de seful meu care spre sfarsitul cinei ne-a zambit amandurora si ne-a spus ca "barbatul insurat, camasa calcata are"..lucru total adevarat, insa in substrat s-a referit ca Victor e la 4 ace pentru ca sotia lui e la 4 ace si se completeaza reciproc atat de bine. Poate daca ne imbracam mai lejer nu luam postul insa inca o data s-a dovenit cat de importanta e o tinuta in viata unui om.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Monday, November 18, 2013

O zi in Puritania. (22)

A fost odată ca niciodată un frumos regat numit, Puritania, unde totul emana puritate, de la plante până la oameni. Casele oamenilor erau alimentate cu energie doar prin intermediul sursei care prima în regat și anume apa.
Însă într-o bună zi, regina supărată, că oameni au cam uitat ce înseamnă puritatea, iar majoritatea ignoră regulile impuse când s-au mutat în regat, a decis să îi supună la o probă pe care dacă nu o vor trece va trebui să părăsească Puritania. 
Regina și-a strâns toți supușii și le-a spus:
- Supușii mei iubiți, știți că apa noastră este sursa vieții în acest regat, iar unii dintre voi uitați acest lucru, murdărind-o cu fiecare gând rău, puritatea începe să dispară din regat, iar acest lucru ar duce la dispariția Puritaniei.
-Regină, dar ce este de făcut, nu putem să îi alungăm pe cei care ne pătează urma noastră de puritate?, spune în cor toți sătenii.
-Dragii mei, m-am gândit la o probă prin care să vă pun să gândiți, ce înseamnă puritatea pentru voi, astfel încât fiecare dintre voi trebuie să vă exprimați părerea, în felul acesta țărâmul nostru pur își va recăpăta forța de altă dată, cu fiecare vorbă bună, va înflorii cum nu a mai făcut-o de mult.
-Cum voiești, regina noastră, în termen de o săptămână vei primii scrisorile noastre cu toate gândurile noastre bune.
-Ca să vedeți că nu doar voi veți veni cu gândurile voastre pure, voi scrie și eu o scrisoare regatului nostru, pentru a-i revenii strălucirea ce a pierdut-o acum mult timp.
Acestea fiind spuse, sătenii se retraseră, iar regina se duse la castel să înceapă să își scrie scrisoarea despre semnificația purității pentru ea.

Dragă Puritania,

Am decis să îmi aștern gândurile despre semnificația purității pentru mine, un lucru ce ma adus pe tron și la cârma ta. 
Puritatea pentru mine înseamnă zâmbetul unui copil într-o zi mohorâtă de toamnă, căldura ce o emană dragostea unei mame ce își ia puiul plâns în brațe. Puritatea este teama cu care adolescenții își trimit bilețele de dragoste, înseamnă râsetul cristalin a copiilor ce se joacă în parc. Puritatea o simți atunci când ești în familie, în jurul mesei și atmosfera este animată, de zumzetele fericite ale familiei. Puritatea mai înseamnă albul rochiei de mireasă și zâmbetul timid ce îl afișează mireasa de sub voalul de mătase. Puritatea este într-o zi de iarnă albă în care toată lumea stă pe loc pentru a simți cum fulgii le mângâie fața deja înghețată. Puritatea este dragoste, multă dragoste pentru natură, pentru semeni, pentru divinitate. Puritatea poate fi surprinsă în multe feluri, doar privind unele lucruri vezi că sunt pure, unele pot și surprinse în poze, din ele emanându-se o puritate fantastică, pe care o simți precum o furnicătură asupra muschiului cardiac și te cuprinde o căldură de nedescris. Puritatea este dragoste, iar dragostea este viață. 
Așa că draga mea Puritania, fi bună cu noi și dă-ne din munții tăi falnici apă pură și bună de băut, asemeni Aqua Carpatica, o apă bună care să ne inunde sufletul de dragoste și de viață.

După ce și-a scris regina scrisoarea și a citit-o și răscitit-o s-a decis să o citească și sătenilor, să le dea o lecție și să facă și ei același lucru.
În timpul săptămânii, oamenii regatului lucrau de zor sp își scrie gândurile bune, așa că pe zi ce trecea parcă apa era mai bună, iar florile înfloreau și miroseau mult mai frumos. Parcă ceva s-a schimbat.
Numai un sătean era nedumerit că nu știa ce să scrie despre puritate, se temea că va fi dat afară din regat însă fiind un băiat tânăr și cu mintea la tehnologie a aflat de un anumit concurs instagram, cum ar fi poze la minut despre ceva. Așa că ce s-a gândit el, să facă o poză ,să o înscrie în concursul #puritate și să câștige premiul, astfel regatul sigur va fi salvat. Zis și făcut, nu numai că s-a înscris el, dar a dat de veste și a încurajat și alți săteni să se înscrie la concurs.
După săptămâna impusă de regină, Puritania era nemaivazut de frumoasă, totul strălucea și totul insufla prin toți porii puritate, dacă nu era săteanul nostru cel isteț, cu concursul lui poate încă era într-o stare ofilită regatul puritații, iar dacă vă întrebați ce vă recomandă și vouă regina:
-Înscrieți-va și voi în concursul instagram #puritate și puteți să insuflați și mai multă frumusețe regatului nostru, dragostea pentru puritate aduce un viitor înfloritor al Puritaniei.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Saturday, November 16, 2013

Giveaway Luxurygifts (21)



UPDATE
Se pare ca nu va placut concursul sau poate premiul nici eu nu stiu, doar doi participanti, sunt foarte dezamagita...
Insa si asa unul dintre ei merita voucherul si acela este Adrian P.
Felicitari si sper sa folosesti voucherul cu placere.

Cei de la Luxurygifts au făcut faptă bună de a nu mai scrie fără roade așa că pentru voi ,cititorii mei, am o surpriză din partea Dianei și anume în cadrul SuperBlog voi organiza un concurs în care veți putea câștiga un voucher de 50% reducere pentru produse din gama de butoni și bijuterii fantezie. Un premiu frumos pe care îl puteți câștiga dacă respectați toate regulile acestui concurs. Este un concurs ce va ține până pe 21 noiembrie iar pe 22 noiembrie voi anunța câștigătorul și sper din tot sufletul să participați și să câștigați.
Cerințele mele sunt următoarele și toate sunt obligatorii:
Să îmi urmăriți blogul prin GFC (se găsește în partea de jos a paginii)
Să vizionați următorul clipuleț : 

În urma vizionării, vreau să îmi construiți o frază despre bijuterii cu cristale, ce semnificație au pentru voi, ce sugerează bijuteriile cu cristale. Însă nu accept fraze "îmi plac că strălucesc!"
O ultimă cerință este să dați mai departe concursul pe blog sau facebook.
În secțiunea comentarii puteți să vă lăsați înscrierea:
Gfc:
Share:
Fraza despre bijuteriile cu cristale.
Mult succes vă doresc, vă aștept în număr cât mai mare pentru
 a-mi lua premiul.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, November 15, 2013

Kitty merge la Vila Alpin Straja. (20)

Eu sunt Kitty și anul acesta am hotărât împreună cu Tomas să mergem la Straja în vacanța de iarnă. Un lucru minunat spun eu așa că ne-am apucat pe cercetat și căutat și am găsit site-ul celor de la Vila Alpin. Un site plăcut la prima vedere, însă mi-ar fi plăcut să văd turul vilei în partea de sus sau măcar în partea dreaptă sau stângă. Deși nu mă deranjează promoțiile cum sunt așezate parcă ar fi mers și un pic de culoare, nu credeți? Mi se pare un pic cam fad peisajul, bineînțeles predomină culorile caracteristice vilei, însă mi-ar fi plăcut mai mult albastru, miaaau.
Parcă mă adâncesc mai tare în călătoria virtuală și citesc cu sufletul la gură programul propus pentru grupurile de turiști. Mereu mi-au plăcut astfel de programe, fac vacanța mult mai interactivă și ai ocazia să interacționezi și cu alte persoane. Programul este făcut pe 8 zile și activitățile sunt atât de numeroase încât nici nu observi cum a zburat ziua.
Dar noi mergem pentru schi la Straja, iar informațiile puse pe prima pagină ne-a ajutat enorm să punem țara la cale și la iarnă să fugim pe pârtie. Eu ca o pisicuță atotștiutoare știu să schiez însă săracul Tomas nu știe mai deloc. Așa că pârtia albastră este numai bună. Am printată harta și o luăm la noi, nu cumva ca al meu motan să ajungă pe pârtia neagră și să își rupă codița. În partea de sus a site-ului apare o listă frumos rânduită și albastră ce ne prezintă practic meniul site-ului.
Am intrat la promoții și am găsit, promoții de mi s-a zburlit codița de fericire, prețuri bune și la ce descriere am citit mai devreme zău că aș lua un sejur la Straja și de crăciun și de revelion.
În secțiunea cazare îmi place cum sunt aranjate perioadele cu tot cu prețuri, dar asta îmi amintește că tare mi-ar fi plăcut să pot să rezerv o cameră online, un lucru foarte util în zilele noastre. Pe lângă un numar de telefon, ideal ar fi să poți face o precazare pe site, apoi să suni să confirmi cu o săptămână înainte, astfel scapi de grija că dacă nu mai prinzi camere sau ce te faci dacă nu mai poți ajunge și totuși cazarea ta e bătuta în cuie. Ce îmi place la secțiunea cazare este faptul că în josul paginii apar poze din camere, astfel încât măcar știi dinainte cum va arăta camera rezervată.
Dar să revenim la ski că doar de aia l-am bătut la cap pe Tomas să mergem la Straja, secțiunea pârtii de schii este atâta de bine organizată încât și cel mai mare neștiutor în acest sport, s-ar încumeta să îl practice. Sigur o să încercăm una din cele 4 pârtii cu nocturnă și cu tunuri de zăpadă. În partea de jos a acestei secțiuni apar câteva orașe și distanța între ele și Straja. Cei din Sibiu sunt tare norocoși.
Cel mai mult pe site m-a absorbit Galeria foto, am admirat pozele și am aflat că un cantonament la Straja îi ține pe cei mici în priză iar pe lângă antrenamente au timp și de distracție.
Un lucru ce l-aș adăuga acestui site este secțiunea cu testimoniale, făcuta categorie separată, omul să poată citi în tihnă comentariile. Secțiunea ar merge pusă sus albăstrită frumos. Pot spune că pentru o vizită virtuală a pensiunii ,aceasta m-a convins să îmi petrec vacanța de ski aici, un loc frumos din meridionali, o oază de liniște numai bine să îmi învăț motanul să schieze. Pe cuvântul meu de pisică, acest loc este fantastic, eu și Tom abia așteptăm să plecăm. Vă invit și pe voi să ajungeți la Straja și să începeți să toarceți de plăcere.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Wednesday, November 13, 2013

Și eu sunt fan brânză (19)


Să vă spun eu o poveste,
Despre un fan v-aș da de veste
Fan brânză  și mândru'n toate.

Peste tot unde mergea
El o brânză aducea.
Că era o poză ori o carte
Despre brânza în bucate.

Pasiune mare el avea,
Numai brânză tot visa.
Până într-o zi pe seară,
Când din bucătărie dă s-apară
O brânzică delicată, pusă toată aranjată
Pe platou că așa se face.
Cu legume și spanace.
Cu o masă așa domnească
Fanul nostru nu voi s-o brânzească.

Că o pasiune el avea,
Cum s-ar spune, fotografia.
Peste tot pe unde ajungea
Poze multe el făcea,
Cașcaval și cu măsline
Ca să îi cadă bine.

El în lume a umblat
Și brânzica a fotografiat.
De avea o pasiune,
Brânză s-ar numi pe bune.
Însă fotografia o iubea,
Precum însăși viața sa.
Așa că într-o bună zi,
Fotograful nostru amator,
Brânză multa aduse ca decor,
Iar de vă întrebați de modele,
Ce să vă mai spun,
Doar cașcavele.

Poze multe el făcu'
Brânza faimă îi adu'.
Fanul nostru brânzicos
Puse în ramă frumos
Poze multe și gustoase
Cu brânzici delicioase.
Pizza, paste și platouri
Toate te îmbie din tablouri.
Ce să mai,
Un fan brânză adevărat
Uite așa s-a terminat.
Articol scris pentru SuperBlog 2013




Monday, November 11, 2013

Ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas. (18)

Tot ce îmi amintesc de ieri seară este petrecerea organizată în cinstea venirii mele în America, țărâmul făgăduinței. Defapt a venirii noastre. Am venit împreună cu prietenul meu și cu încă doi prieteni buni. Am prins programul work and travel de la Vacanțe Speciale, așa că am profitat și am hotărât să ajungem și noi în America.
Dar să revin la durerea mea de cap, nu știu unde sunt în momentul de față iar capul îmi este foarte greu. Nu îmi amintesc ce am făcut aseară, atât că am ajuns la cazinoul sfinx, iar de acolo mi s-a rupt firul.
Încerc să mă trezesc și îmi dau seama că sunt în camera mea de hotel însă dorm pe jos semn că m-am pricopsit cu o mahmureală așa în stil american. Încerc să îmi găsesc o bluză și o pereche de pantaloni însă în hărmălaia din cameră, mai nimic nu găsesc. Prietenul meu doarme fără grijă pe balcon, iar ceilalți doi amici se aud sforăind din camera alăturată. Parcă îmi revin și încerc să refac firul evenimentelor. Aeroport, ne-am cazat, am pierdut un pic timpul pe străzile Vegasului, apoi șeful cazinoului unde voi lucra ca și croupier ne-a organizat o petrecere în cazinoul Sfinx (așa îmi place să îi zic), apoi ne-am dus la petrecere și...am cam băut peste măsură și nu îmi mai amintesc.
- Trezirea băieți, vă amintiți ce am făcut astă noapte că eu am o amnezie temporară care îmi dă o stare execrabilă.
-Iubita, chiar trebuie să urli?
-Am vorbit normal și aștia doi unde sunt?
-În camera lor presupun, nu?
-Nu, doar Serj este, deșteptu' de Mick nu este nicăieri.
-Lana, te stresezi degeaba, sigur a agațat ceva aseară. Știi aseară când...
-..Exact nici tu nu îți amintești nimic. Îmbracă-te și haide să vorbim cu șeful meu, poate știe ceva de el.
-Bine..
Am făcut un duș, ne-am îmbrăcat și am plecat să îl căutăm pe domnul Bill, șeful cazinoului ce mă aștepta cu un zâmbet larg și într-o engleză impecabilă mă întreabă cum mă simt și îmi sugerează ca diseară să fiu la timp la munca. Îi întorc zâmbetul și îi explic ce s-a întâmplat cu Mick, apoi îi spun politicos că voi ajunge la timp în prima mea seară de muncă. În meseria asta, a ajunge la timp este = cu un salariu, mereu mi-am dorit să fiu croupier, iar în anul acesta mi s-a îndeplinit dorința cu Vacanțe Speciale. Prietenul meu fiind la rândul lui inginer ca și mine, însă fiind bărbat, a fost angajat ca și personal ce are în grijă sloturile. Iar ceilalți doi băieți, s-au mulțumit cu o slujbă de oameni de serviciu în cazinou, dar nu se plâng, având în vedere leneșia lor.
Dar până diseară la ora 8 când ar trebui să îmi iau costumul roșu pe mine și să mă port ca femeia fatală ce învârte cărțile norocoase pe degete, trebuie să îl găsim pe Mick.
Șeful meu mi-a spus că nu am stat toată petrecerea la cazinou ci ne-am făcut dispăruți după vreo 3 ore. Dumnezeu știe pe unde ne-am rătăcit însa prietenul nostru este dispărut. Din spusele lui am ajuns până și pe la Bellagio, The Venetian resort ,ba chiar am ajuns la un salon de tatuaje. Iar de acolo nu mai știm nimic de prietenul nostru drag. Singurul care și-a tatuat ceva aseară a fost Serj. Și Mick tot nu este de găsit.
Tura mea este pe cale să înceapă, așa că îi las pe băieți să îl caute în continuare pe the lost guy.
Atmosfera luxuriantă îmi dă un sentiment atât de puternic, mă face să vibrez, eu dețin puterea la masa de joc, eu dau norocul în mâna unor oameni necunoscuți. Acest lucru îți dă un sentiment atât de mare încât simt și cei din jur cum radiezi.
Din când în când îmi verificam telefonul, poate primesc un mesaj că l-au găsit, până când la masa mea se așează bunul nostru prieten, Mick cu două gagicuțe, una blondă și una roșcată.
-Știi că te-am căutat toată ziua nu?
-Ba bine că nu, am fost cu Lisa și cu Mona să vizităm pe ici, pe colo. Ți-au spus fetele că am câștigat la Bellagio? Avem bani de cheltuială draga mea Lana. Dar Serj și cu Dimitri, unde sunt?
-Să te caute deșteptule, sună-i și spunele să vină la cazinou, tura în curând o să mi se termine și vreau să merg să dorm.
-Bine, domnișoară enervantă, parcă am venit să ne distrăm nu să stăm închiși în hotel.
-Așa e, însă pentru acestea două zile mi-a ajuns.
Am ieșit din tură, ne-am reunit, am mâncat și am dormit până a doua zi la amiază, seară iar eram la mese apoi urmau 2 zile libere și tot așa până aveam dreptul la o săptămână liberă pe lună. În total 3 săptămâni libere în 3 luni, perfect ca să vizităm și să adunam amintiri bune de revăzut atunci când greu te apasă. Dacă vă doriți amintiri de neuitat merită să mergeți cu  astfel de programe work and travel.
În timpul meu liber s-a ținut o conferință a marilor tatuatori și a fost invitată și artistul meu preferat în acest domeniu și anume Kat von D care mi-a bătut tatuajul ce reprezintă tot respectul și dragostea mea pentru familie.
La sfârșitul celor 3 luni, am adunat bani, amintiri, suveniruri mai mult sau mai puțin palpabile iar experiența cu siguranță aș repeta-o și anul care vine. Plus că ce s-a întâmplat în Vegas va rămane mereu acolo, indiferent de cine va încerca să ne descoase.
V-ați gândit vreodată că a munci este egal cu a călători? V-ați gândit să îmbinați aceste două lucruri pentru a vă face vouă un bine?
V-a trecut vreodată prin cap să plecați în țara făgăduinței iar în urma experienței să vă întoarceți și cu bani și cu amintiri frumoase? Dacă da, vă recomand cu căldură să participați măcar o dată la un astfel de program. Merită!
După 3 luni, vacanța noastră muncitorească s-a terminat, iar bagajul de cunoștințe și de amintiri s-a îmbogățit. O să îmi fie dor dar am promis că voi repeta experiența așa cum vă îndemn și pe voi să faceți.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, November 8, 2013

Probele de foc. (17)

Katy_Perry_Killer_Queen_SP_R_ISO39L.inddA fost o dată ca niciodată că de nu ar fi nu s-ar povestii, o prea frumoasă regină, cunoscută în tot regatul și peste șapte mări și șapte regate ca fiind Killer Queen, nimeni nu știa de unde și-a dobândit acest statut, însă toți se temeau de puterea ei. Astfel că toți pretendenții săi nu se mai întorceau acasă după ce aveau impertinența de ai cere mâna. Legendele spun că îi omora sau mai miloasă îi folosea pe post de sclavi. Însă eu o să vă spun povestea adevărată. Eu sunt confidenta ei, Luel, o tânără ce de-a lungul domniei reginei, mi-am dedicat viața să o slujesc cu credință.
Regina Victoria pe numele său real, nu este o femeie rea însă o data rănită în dragoste a jurat să nu mai cadă în patima iubiri iar cel care îi va fi alături pe tron va trebui să treacă câteva probe de foc. Iar despre acei pretendenți la tron pot spune că nu au fost omorâți sau puși în sclavie ci atât de mult le-a plăcut ținutul nostru încât au rămas aici și și-au întemeiat o familie.
De cele mai multe ori regina nu mergea ea la întâlnirile cu prinții ci mă trimitea pe mine, deși ei știau din descrieri că regina este înaltă, cu o siluetă de sirenă, iar părul negru cădea suav pe umeri în valurile mării nervoase. Iar ochii de un albastru precum cerul după furtună, total opusă mie. Însă ei nu spuneam nimic doar se necăjeau când le spuneam că nu are rost să își piardă demnitatea pentru a lupta contra titanei de regina. O iubeam pe regină, era stăpâna mea dar mi se părea inuman ceea ce făcea cu bieții băieți.
Până într-o dimineață când s-a trezit bine dispusă și mi-a spus că va face un turnir, dar nu un turnir obișnuit, unul în care se vor lupta prinții pentru tron și pentru inima ei. Vor trebui să treacă 3 probe de foc, după fiecare probă ei vor trebui să aducă câte ceva reginei, cei care vor trece de primele două probe se pot considera cu un picior pe tron și unul în afara regatului. Acestea fiind spune regina, a luat pocalul a amestecat bilețele cu numele prinților și a format echipele ce se vor bate pentru inima ei. Prima probă este una relativ ușoară, să culeagă fructe de pădure din pădurea celor 1000 de spirite. De ce spun relativ ușoară, pentru că în aceea pădure sălășluiesc ființe necunoscute omului. Se spune că toți care întră în pădurea aceea ies nebuni, sau nu mai ies deloc. Din cei 50 de pretendenți la inima stăpânei, au rămas doar 30, poate cei mai nesăbuiți, sau cei care deja sunt nebuni. Perioada în care puteau să îi aducă reginei fructele era de 24 de ore, timp în care vraciul castelului deja pregătea ceva pentru proba finală în care inima reginei va alege. După ce timpul a trecut dintre cei 30 de viteji plecați în pădure au rămas doar 15, restul ori s-au speriat înainte să intre în pădure ori sau pierdut în ea. Regina a bătut gongul și a dat fructele vraciului. Astfel era gata a două probă la care erau supuși prinții. Aceasta era să deslușească misterul numelui Celosia și să aducă din labirintul trandafirilor acel ceva ce purta acest nume. Băieții erau nedumeriți, însă vraciul i-a lămurit că în timpul în care vor fi în labirint vor auzi voci ce îi va face să înnebunească însă trebuie să își asculte vocea minții lor și vor deslușii puzzle-ul făcut de regină. Zis și făcut. Cei 15 curajoși au pornit în labirint pentru a găsi Celosia. Proba dura la fel ca și cealaltă doar 24 de ore. După timpul scurs se va știi câti vor rămâne pentru ultima probă și cea mai grea dintre toate. Regina aștepta liniștită și sigură că nu mulți vor găsi acel ceva ce i-a pus să caute. Timpul din nou s-a scurs și din cei 15 doar 3 au deslușit mistelul Celosiei, ca fiind o plantă mov, frumoasă, o floare ce semănă cu flăcările, sugestie pentru ultima probă. Vraciul și cu mine am sfătuit-o pe regină să îi lase să își tragă sufletul ca mai apoi să li se dea ultima probă. Proba în care își vor arăta adevărata vitejie de care dau dovadă. Însă un lucru pe care nu l-a spus regina este că scopul probelor este altul, să prepare vraciul un parfum, un parfum care îi va deschide atât inima cât și mintea și va alege cu adevărat alesul inimii.
După ce regina îi lăsa să se odihnească, cei 3 băieți își așteptau cuminți ultima probă.
-Prințișorilor, mă bucur că sunteți viteji, dar după cum îmi spune și numele, nu vă pot lăsa să câștigați așa ușor, așa că următoarea probă este să luați sticluța cu esență de pralină din peștera dragonului. Cel care va lua sticluța, v-a mai fi supus unei probe dar de data asta eu voi fi ceea pe care va trebui să o înfruntați.
-Bine, regina noastră, au spus toți în cor.
De aici și până să plece la peșteră a fost doar un pas. S-au luptat cu dragonul până unul din cei 3, l-a răpus și ia luat sticluța. Întors la castel, îi dădu sticla vraciului apoi aștepta în liniște să o înfrunte pe regină.
-Sunteți sigură că el este alesul, am spus eu.
-Nu, dar parfumul meu îi va deschide mintea, va fi învăluit de puterea dragostei și a înțelepciunii, dacă o simte atunci el este alesul, dacă nu atunci îmi voi merita numele și îl voi omorâ.
-Dar...
-Asta a fost tot, Luel, buna mea slujnică.
Așa că regina aștepta parfumul de la vraci. Acesta îndată îl termină și îl dădu reginei. Aceasta se duse în grădină unde prințul o aștepta. Aceasta fără ca el să o vadă împrăștie în aer un parfum dulceag ce îl făcu să se întoarcă. Pentru o clipă totul se întuneca dar când o zări, totul i se părea mai frumos. Parcă  totul a luat foc și doar ei doi au rămas pe pământ. Atunci Victoria își dădu seama că el este alesul și îl sărută.
Așa că Killer Queen a redevenit regina Victoria iar cel pe care oamenii din regat mai în glumă l-au poreclit Killer King a devenit pentru supușii ținutului Celosia, regele Arthur. Orice killer își are nașul, iar regina noastră a fost victima propriei arme, parfumul.
Dacă au trăit fericiți, doar ei pot știi, însă eu, servitoarea supusă a lor vă spun sigur că am trăit fericită în regatul plin de dragoste al lui Killer Queen.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Wednesday, November 6, 2013

Nicăieri nu e ca acasă! (16)

Cine a spus vorba asta, adevăr a grăit, oriunde te-ai duce, nicăieri nu e ca acasă. Patul tău, casa ta și cel mai important mâncarea făcută de mama. Știți voi mamele sunt precum niște vrăjitoare, fără să le spunem ce vrem să mâncăm ele ne pregătesc exact mâncarea la care am visat atâtea ore la curs. Să vă mai zic și de expresia surprinsă de pe fețele noastre când vedem că mama ne știe prea bine.
Când mă gândesc la acasă, mă găndesc la mama și când mă gândesc la mama mă gândesc fără să vreau la cozonacii cei mai buni pe care i-am putut mânca (și nu o zic doar că este mama mea). Aici, acasă, mama îmi pregătește cei mai buni cozonaci, mai ales dacă sunt presărați și cu spiritul sărbătorilor este și mai bine.
Dacă înainte pregătirea dură foarte mult din cauza cuptorului antic, ce se mai stingea când îți era lumea mai dragă și mama se ruga să nu se închidă că nu mai cresc cozonacii. Acum totul este mult mai simplu, cine s-ar fi gândit că se vor inventa cuptoare care să le programezi când să se deschidă și când să se închidă, dar mai ales să se mai spele și singure. De obicei aceste cuptoare sunt cele incorporabile. Cele care se asortează atât de șic cu mobila din bucătărie mai ceva ca o piesă de muzeu.
Cuptor Incorporabil Hotpoint Ariston FK89E.20X/HA, Multifunctional, Sistem Dual Flow, Programare electronica, (Inox)Mereu mama și-a dorit un astfel de cuptor așa că ne-am hotărât ca preț vs calitate cele care își merită banii sunt acele cuptoare incorporabile Hotpoint Ariston. Iar dacă tot am vorbit de calitate, mama a visat la un cuptor de inox, așa ca Ariston având o varietate considerabilă am găsit cuptorul ce la visat.
Pe vremea când eram copil, mirosul mâncării se amesteca cu mirosul de gaz al cuptorului iar în bucătărie era un miros specific, atunci știai sigur că mama gătește, în schimb de când are noul cuptor acest miros a dispărut, mirosul de gaz rămânând savoarea copilăriei pură. Timpul cu noul cuptor este mult mai scurt, afișajul este electronic, un lucru nemaipomenit pentru mămica mea deoarece a îmbătrânit și vederea nu îi mai este ca la 20 de ani. Deși vechiul cuptor putea coace de la dulciuri până la mâncăruri tradiționale și pizza. Noul cuptor al mamei este astfel făcut să aibă programe speciale pentru dulciuri, pâine, pizza.
Poate în cel vechi mâncarea se mai ardea, că flacăra nu se putea seta cum trebuie acum nu mai este o problemă, astfel încât nici un cozonac nu va fi ars când va ieși din cuptor. Astfel mama nu va mai trebui să stea cu ochii pe cuptor și va putea face și altceva prin casă până este gata mâncarea. Visul oricărei gospodine este un aragaz incorporabil.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Sunday, November 3, 2013

Prinţesa şi coşurile. (15)

A fost odată ca niciodată un regat în care trăia o prințesă frumoasă și cam rebelă. Deși părinții o rugau neîncetat să țină la statutul ei, ea mereu lăsa la o parte faptul că este prințesă și își petrecea mare parte a zilei cu copii servitorilor.
Astfel într-una din zile, fata noastră s-a dus în pădure împreună cu băiatul pădurarului, ea pentru a aduna fructe proaspete pentru o tartă, iar băiatul pentru a aduce lemne la castel. Fiecare în pădure își vedea de treaba lui, iar fata culegând mure dădu peste o broască mare ce orăcaia periculos la ea. Fata se dădu în spate și căzu iar broasca a sărit în fața ei.
-Nu te teme fetițo, nu îți fac nici un rău, sunt o biată broască ce îți va îndeplini trei dorințe, dacă și tu la rândul tău îmi vei împlinii o dorință.
-Cred că visez, vorbesc cu o broască, dar broscuțo tu ce dorință ai?
-Pai dragă fată, eu îmi doresc să revin la forma mea de om, am fost transformat de o vrăjitoare în broască și de un secol tot caut pe cineva să ma ajute, spune, mă ajuți?
-Dacă ai nevoie, voi face și acest lucru.
-Bine, dorința mea este să îl faci pe baiatul pădurarului să se îndrăgostească de tine, însă, nu cum arăți acum. Te vei umple de coșuri și puncte negre, iar statulul de prințesa nu te va ajuta sa scapi de ele. Vei scăpa de ele cu farmec, odată îndrăgostit băiatul de tine, ele vor dispărea iar eu voi fi din nou om și îți promit ca voi fi nașul vostru.
-Dar, dacă nu se va îndrăgosti?
-Asta depinde numai de tine, prințeso, îți place să  fi om de rând, acum cucerește-l cu simplitatea ta.
-Așa o sa fac, dar mai apoi dorințele mele le vei împlini?
-Dorințele tale sunt poruncă pentru mine, prințesă frumoasă.
Fata ridicându-se, lăsând broasca în tufiș, se grăbii să îl prindă din urmă pe pădurar. Însă până să-l ajungă trecu peste un ochi de apă și își văzu fața, era plină de coșuri purulente și de puncte negre, nu avea cum să o placă așa, nimeni nu trebuia să o vadă așa. Plângând fata a preferat să fugă pe scurtătura și să ajungă la castel. S-a închis în cameră și nu a mai ieșit câteva zile. Apoi doica ei a intrat pe nesimțite în cameră și a văzut-o cum arăta. Buboasă și plânsă. Doica s-a înspăimântat și a întrebat-o ce s-a întâmplat, atunci fata s-a hotărât să îi povestească pactul făcut cu broasca. Bătrâna auzind povestea a rămas pe gânduri și fugi să îi aducă prințesei câteva produse Gerovital Plant Stop Acnee. Fata când le-a văzut, a început să plângă și mai tare și să îi spună doicii că orice ar folosi nu o va ajuta. Femeia a început să îi dea cu cremă ultra-activă și a sfătuit-o să folosească de 2 ori pe zi gelul spumant antimicrobian. Iar batonul corector purificator să îl folosească de fiecare dată înainte să se întâlnească cu băiatul pădurarului.
Fata suspinând făcu exact ce îi spusese draga ei doică și parcă cu cât se dădea cu crema ultra-activă parcă îi treceau dar nu de tot.
După o săptămână de folosire a produselor prinse curaj și îi dădu întâlnire băiatului în pădure, să se plimbe și să o ajute să adune iar fructe. Văzând-o,băiatul îngrijorat a întrebat-o ce s-a întâmplat. Ea i-a spus rușinată că a făcut o alergie. Și tot adunând fructe și povestind băiatul o prinse de mana și îi spune că o iubește, o iubește de când era mică și și-ar dori să se poată căsători cu ea, însă știe că regele nu ar accepta. Fata uimită l-a întrebat dacă o iubește și așa plină de coșuri, iar el a strâns-o și mai tare în brațe și i-a spus că o iubește și mai tare.
După această declarație și după sărutul ce i l-a furat băiatul, dintr-un tufiș se auzi tușind și apăru un bărbat. Bărbatul se duse direct la fată și începu să îi mulțumească că de 10 ani nu își mai simțise picioarele de om.
CREMA ULTRA ACTIVA
-Dorințele tale au fost poruncă pentru mine, prințeso, mulțumesc că m-ai făcut om și ți-ai îndeplinit datoria față de mine.
-Aș avea dorințe multe însă prima și cea mai importantă este ca tata să-l accepte pe pădurar. Restul se va rezolva de la sine.
-Ai dreptate, tatăl tău va fi de acord, iar coșurile îți vor dispărea, o parte de la Gerovial Plant stop acnee a doicii tale iar restul datorită dragostei băiatului.
După ce bătrânul pleca pe cărare în pădure cei doi au plecat fericiți spre castel. Părinții prințesei îi respectă dorința fetei iar cei doi s-a căsătorit și au trăit până la adânci bătrâneți.
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Saturday, November 2, 2013

Amintiri din copilarie.(14)

Mare fiind îmi amintesc cu drag pățaniile mele din copilărie, poate nu am fost eu la fel de neastâmpărată ca Nică, dar din același neam mă trag așa că am o vagă impresie că întâmplările haioase sunt în sânge tipărite.
Am câteva întâmplări de care îmi amintesc cu drag și aș vrea să le aștern și pe blog pentru rememorarea vremurilor în care grijile nici măcar nu existau.
Prima pățanie de care îmi amintesc și care îmi este dragă este pățania cu un curcan, îndrăgostit, de mine. Aveam vreo patru anișori, când în august am fost cu părinții mei la bunici la Botoșani. Acolo mi-am petrecut verile iar locurile acelea mi-au fost martore la fericirea mea de copil. În acel an, bunicii mei au cumpărat un curcan mare și țâfnos. Iar de cum m-a văzut acel curcan, cum a făcut o obsesie pentru mine. Unde mergeam eu venea și el. Când mă vedea începea să mă tragă de rochiță și să gluglue.
Într-o dimineață bunica a început să repare grajdul, iar cei care au avut bunici la țară știu că, pereții se reparau cu lut/argilă, un pământ galben și sleios, pe care îl amestecă cu apă și îl intindea pe crăpături. Eu copil fiind îmi plăcea să hrănesc păsările cu grăunțe, de fapt să le îndop mai bine zis și cum dădeam eu grăunțe vine în viteză curcanul și mă trântește în lutul bunicii. Rochița mea era plină de argilă și eforturile mele de a mă ridica, m-au umplut și mai mult de pământ. Am rămas lipită acolo, plângând și țipând după mama. De atunci până a murit,curcanului i s-a spus curcanul îndrăgostit, iar deși m-a trântit și m-a făcut să plâng   mi-a intrat la inimă și nu am lăsat să îl taie așa că a murit de bătrânețe.
O altă întâmplare de care îmi aduc cu drag este cea cu vițelușul bunicii. Tot într-o vară, eram la țară și vaca cu o lună înainte fătase un vițel roșcat și tare prietenos. Așa că atât cât am stat acolo mai tot timpul eram la el și îi aduceam apă și mâncare. Dacă nu dădea bunica de mine prin grădină știa că sunt la vițel. Într-una din zile i-am adus iarbă și apă, am lăsat animalul să mănânce liniștit. Și atât de drag îmi era încât mi-a venit să îl pup pe bot și nu oricum. Întâi l-am șters cu batista de când m-au văzut bunicii și părinții s-au prăbușit de râs.
Copilăria este cea mai prețioasă perioadă a vieții, perioada în care amintirile cele mai frumoase se pictează, iar întâmplările haioase din acea perioadă ne răpesc mereu câte un surâs mai mult sau mai puțin larg.
Articol sponsorizat de Reeija.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2013

Friday, November 1, 2013

Si am zburat. (13)

Eu sunt Luna, pisica mascotă a blogului, am văzut că  sunt în vogă girafele așa că m-am gândit să ies și eu la înaintare și să mă fac cunoscută. Astăzi m-am gândit să vă ademenesc cu o povestioară despre stăpâna mea ce a călătorit în regatul munților. Și să nu mai lungim povestea...
Locurile minunate vizitate de Larisa,
iar de la atata "zburat" cu Yaris m-a luat somnul.
Totul a început într-o dimineață frumoasă de august, puțin cețoasă însă peste munți se întrezărea o zi minunată de a ajunge în regatul munților, împărăția zeilor nori și a frumoaselor creste, pe Transfăgărășan. Stăpâna mea împreuna cu încă trei prieteni au plecat în explorarea ce le va aduce zâmbetul pe buze nu doar datorită frumuseții peisajului dar și datorită noii mașini Toyota Yaris Hibrid. O mașină pe gustul meu de pisică. Știți de ce? Pentru că motorul este silențios și pot dormi ca o felină atunci când sunt în ea. Pe lângă acest lucru îmi place mașina pentru că uneori când Larisa o ambalează, mașina toarce ca mine, acum fie vorba între noi, eu sunt pisică așa că nu știu dacă e motorul termic sau electric. Dar să revenim la povestea despre Tranfăgărășan.
 Au plecat fericiți la drum, au facut popasuri multe, au fost și la cascada Bâlea dar și la lac, un peisaj pe care din păcate a trebuit să îl pierd pentru ca nu îmi plac drumurile lungi, mă agită, dar Larisa mi-a arătat poze și am fost foarte interesată de ele, uneori mi-aș dori să nu mai fiu pisică și să pot merge peste tot cu ea.
Am văzut și serpentinele și uriașii de piatră cu crestele lor ascuțite, frumuseți ale naturii care se găsesc în țara noastră prea frumoasă. Apoi ca să nu faca cale întoarsă au ajuns și pe la barajul Vidraru, un loc unde mi s-a făcut frică numai uitându-mă la poze, ați văzut cât de adâncă este apa? Păi eu ca o pisica mică ce sunt, eram înecată dacă ajungeam acolo. Însă privind de la depărtare îmi face plăcere atâta apă, mai că parcă aș lăsa teama la o parte și aș face o baie. Iar dacă tot au ajuns la baraj, de ce să nu meargă și la Mănăstirea Curtea de Argeș, locul unde a zidit-o Manole pe Ana, dar până să ajungă acolo a trebuit sa înfrunte o coloană mare de mașini, noroc cu mașina hibrid a stăpânei care s-a comutat automat pe motorul electric pentru a avea un consum mai scăzut al carburantului și astfel să se poată plimba mai mult. Astfel că în cel mai scurt timp, au ajuns și la Mănăstire, de unde Larisa mi-a cumpărat mir, așa mult îmi place cum miroase. În fiecare zi mă dă un pic pe blăniță. Au fost și la Mausoleul de la Mateiaș, Câmpulung, de acolo mi-au arătat poze cu craniile ostașilor, m-am uitat atentă să văd dacă nu era și un strămoș de al meu, din neamul pisicesc pe acolo însa nu am văzul. Apoi au zburat ca gândul acasă la mine, nu de alta dar dorul nu o ține departe de mine pe stăpână. Cred că dacă nu era mașina cea nouă, cu tehnologia eco, hibridă care să combine motorul termic cu cel electric nici a doua zi nu ajungeau acasă, dar având noua mașină mersul pe stradă s-a transformat în mersul pe nori, alergatul vântului și căderea stelelor. Data viitoare nu o mai las să plece singură, vreau și eu sa vizitez cu ea și să zbor ca o pasăre cu Yaris Hibrid. Până la următoarea povestioară, miiiiaaaauuuu.
Articol scris pentru SuperBlog 2013