La raul Piedra am sezut si am plans este o alta carte de exceptie a marelui scriitor brazilian Paulo Coelho,care dovedeste ca iubirea nu este un obstacol pentru materializarea viselor, ci o forta care ii indemna pe indragostiti sa-si indeplineasca visele si astfel sa-l gasaseasca pe Dumnezeu.Inca o data scriitorul a folosit tema "urmeaza-ti visul"la fel ca si in Alchimistul.
La fel ca si in Alchimistul,firul epic urmareste calatoria spre descoperirea de sine.Insa in prim plan este povestea de dragoste din care invatam ca dragostea adevarata trebuie sa fie un act de total abandon.De asemenea invatam ca in dragoste nu exista reguli la fel si in venerarea lui Dumnezeu,nu ne trebuie anumite reguli pentru a iubi asa cum nu ne trebuie reguli pentru a-l venera pe Dumnezeu in toate formele lui.
In carte apare o noua latura a lui Dumnezeu:latura feminina,asa-numita "Zeita".Latura feminina apare in toate religiile pagane sau crestine:Marea Mama,Isis,Fecioara Maria.Aceasta latura a lui Dumnezeu ii invaluie si ii aduce impreuna pe cei doi.Dar totusi el se confrunta cu dilema de a ramane alaturi pe fiinta iubita si sa isi abandoneze viata pe care si-a ales-o sau sa se aventureze in misiunea vietii lui,sa schimbe lumea.In final,el descopera ca nu trebuie sa faca nici o alegere,deoarece a iubi o femeie e egal cu a-ti iubi propia viata.
Iubirea dintre conferentiar si Pilar trece prin mai multe stadi:de la iubirea copilareasca,dragostea ascunsa pe care incepe Pilar sa o tina inchisa de frica ca barajul construit sa nu se darame pana cand dragostea iese la lumina si astfel ea isi va recastiga credinta pierduta si isi va schimba filosofia de viata.
La fel cum frica de esec ii impiedica pe oameni sa isi atinga visele in Alchimistul,La raul Piedra am sezut si am plans apare frica de respingere care ii impiedica sa isi exprime dragostea pe care o simt.Eliberarea acestei frici incepe odata cu spargerea unui pahar la restaurant.Acest gest simbolizeaza faptul ca pentru a supravietui dragostei trebuie sa invingem toate fricile si sa incalcam regulile impuse de societate.Atunci cand paharul este spart,cei doi indragostiti sunt eliberati de toate inhibitile si apare sarutul care"sa nascut din raurile copilariei noastre cand inca noi nu stiam ce inseamna dragostea...in momentul acelui sarut erau ani de cautari,deziluzii si vise imposibile".
Coelho sugereaza ca la varsta cand totul a fost descoperit mai exista multe descoperiri de facut,mai cu seama cele ale spiritului.Cei doi indragostiti au descoperit ca toti oameni daca vor dori din suflet pot vorbi limba ingerilor si pot infaptui miracole.
La raul Piedra am sezut si am plans este un roman prin de invataturi care ne invata inca o data ca visele sunt pentru a fi urmate si ca in viata nimic nu este mai presus decat dragostea.
Citate care mi-au atins o coarda sensibila:
- Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon
- E periculos să iubeşti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândeşti la persoana iubită vreme de două minute şi uiţi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fii complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea trei ore şi o uiţi două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeaşi senzaţie ca şi drogaţii când nu îşi obţin drogul. În acel moment, aşa cum drogaţi fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste!
- Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic
- Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţii. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.
- Caută să trăieşti. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni.
- Universul ne ajută întotdeauna să luptăm pentru visele noastre, oricât ar părea ele de nebuneşti, pentru că sunt visele noastre şi doar noi ştim cu ce preţ le visăm.
- E uşor să suferi din dragoste pentru aproapele, din dragoste pentru lume sau din dragoste pentru copil. Suferinţa îţi dă sentimentul că asta face parte din viaţă, că este o durere nobilă şi măreaţă. E uşor să suferi din dragoste pentru o cauză sau pentru o misiune: asta înalţă inima celui ce suferă. Dar cum să explici suferinţa din pricina unui bărbat? E imposibil! Atunci te simţi în infern, pentru că nu există nobleţe sau măreţie - ci doar mizerie.
- Ştiu că dragostea şi barajele sunt totuna: dacă laşi o fisură pe unde să se poată strecura un firicel de apă, în scurt timp acesta va face să se prăbuşească întreaga construcţie - şi vine o clipă când nimeni nu va mai putea stăpâni forţa viiturii.
- Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!
- O cădere de la etajul trei e la fel ca una de la etajul o sută. Dacă tot ar fi să cad, măcar să cad de la înălţime mare
- a iubi înseamnă a pierde controlul.
- Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenţei noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieţii încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna şi să culegem fructele
Cartea o gasiti AICI.
Am citit-o si eu. E intr-adevar foarte frumoasa. Imi place felul in care ai descris-o. Pupici.
ReplyDeleteCât de superb!:)
ReplyDeleteNu mă prea dau în vânt după Paulo Coleho, însă cartea asta mi-a atras atenţia:). Îmi plac enorm citatele, la fel ca şi recenzia!:x
Dee
@Dreams*Link multumesc mult
ReplyDelete@Only Books ma bucur ca ti-a placut,am un carnetel plin cu citatele lui,are un mod original de-a scrie
Citatele lui sunt demne de pastrat. Sunt profunde si adevarate.
ReplyDelete