Maktub.

Aşa a fost scris. Sau poate nu. Nimeni nu ştie exact ce le va rezerva viitorul. Defapt tot ce conteaza acum este prezentul, doar atât. Nu trecut, nu viitor. Doar prezent.
În principal, femeile tind să se ancoreze în trecut, ignorând prezentul şi visând la viitor. Barbaţii sunt mai realişti din punctul ăsta de vedere, de cele mai multe ori ei se gândesc la momentul actual, prezentul prezent. Pentru ei chiar şi ziua de mâine înseamnă viitor şi nu ar avea rost să risipească şansele unei partide bune pentru a se gândi dacă mâine va fi cineva care le va face micul dejun.
Am auzit de multe ori fraza asta "aşa a fost scris", sunt zile în care chiar cred acest lucru. Mi se pare că totul merge dupa un plan macabru unde noi suntem doar nişte păpuşi cu sfori. Ne bălăngănim prin viaţă fără vlagă urmând un traseu cunoscut numai de forţele divine. Sunt zile când consider că totul ce se întamplă în viaţa noastra se întamplă cu un scop şi că orice întamplare fericitî sau tristă din viaţa noastră a fost pusă în momentul ală intenţionat pentru a ne învăţa lecţia. Uneori lecţia doare atât de tare, că trebuie să te târăşti până la următorul capitol a vieţii tale. Dar şi când te ridici, se ridică un om de fier, rece ca o piatră de mormânt şi dur ca granitul.
Sunt zile când cred că eu controlez tot ce mi se întamplă iar dacă eu văd partea plină a paharului, atunci aşa este situaţia. Sunt momente când mă agăţ de clipe, de oameni, de obiecte doar pentru că pe moment îmi oferă satisfacţie dar nu îmi ofera siguranţa de care am nevoie.
Un prieten m-a facut să mă gândesc dacă două persoane care nu s-au văzut niciodată pot avea o conexiune. O legatură dincolo de raţional. O chimie dincolo de distanţă, de Viber şi Facebook.

Am stat mult să mă gândesc la asta. Nu e un subiect pe care l-am abordat niciodată pentru că niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu atrasă foarte puternic şi să simt o legatură puternică cu cineva pe care nu l-am văzut decât în poze. Sunt genul de persoană Toma necredinciosul şi trebuie să am ceva palpabil să fac o legătură. Aşa cum în mometul de faţă sunt pe lângă tot ce ţine de iubire, dragoste şi inimioare. Sunt un pic incapabilă să fac conexiuni până şi cu oamenii care sunt lângă mine. Dar să vorbim de legaturi dincolo de raţional cu cineva de la sute de km. Atracţia poate să existe, nu neg, dar totuşi să se faca o legătură între două persoane straine, mie îmi sună deja a supranatural. Aici vreau să introduc termenul de "Maktub" sau "aşa a fost scris" un termen arab pe care în situaţia de faţă îl atribui. Consider că dacă nu era undeva scris, habar nu am unde, ca tu cu persoana respectivă să vorbiţi, nu se întâmpla. Adică în momentul de faţă sunt în una din zilele alea unde consider că nimic nu e întâmplător şi dacă tu Gheorghiţă ai început să vorbeşti abia acum cu Anica e pentru că ceva dincolo de raţional aşa a vrut să fie. Ce mai zici că peste 3 zile ieşi şi la întâlnire cu ea, chit că
4 ani te-a ignorat complet. Ceva trebuie să fie mai complex decât gândirea noastră mediocră de s-a întâmplat tocmai acum aşa. Aşa şi cu legăturile dintre persoanele care nu s-au văzut niciodată dar simt o atracţie fantastică între ele. Ceva, undeva, a conspirat să se întâmple aşa. Iar daca tu, cel care citeşti acum asta, paţeşti acelaşi lucru, fă bine şi traieşte-l. Poate nu vei mai simţi niciodată această coincidenţă stranie. O coincidenţă straniu de frumoasă.