I'm alive

Daca mai traiesc?

Da traiesc ,intr-o lume plina de catastrofe,in care ratinamentul "mai rau nu se putea" nu se mai aplica,pentru ca deja e mai rau.Grijile le intalnim la tot pasul,la fel ca si incercarile ce ne fac sa cadem jos de pe muntele de idealuri construit haotic.Da,ne lovim,ne curge un pic de orgoliu din rana,o bandajam cu sperante,ne ridicam si pornim iar sa escaladam muntele ce parca creste pe zi ce trece si ne este tot mai greu sa ajungem in varf.

Daca mai am puterea sa traiesc?

Probabil ca o mai am,avand in vedere ca inca nu am murit,s-au poate sunt moarta,dar am invatat sa traiesc ca si restul oamenilor,sa imi camuflez descompunerea inevitabila intr-o lume in care grija data celui de langa tine este la fel de rara ca grauntele de aur dintr-un rau de munte.Da,sunt o moarta vie,ce se plimba intr-un oras al descompunerii in care masini,case,toate ajung un nimic,o ramasita a lumii moderne.

Imi adun fortele si astern incet un parfum de roze,ce ar ascunde aceea mireasma a nepasarii,a egoismului de care dam dovada,noi oamenii,animale sociabile ce gandesc si actioneaza singure.Dar in momentul de fata nu actionam singuri,ne lasam condusi de dorintele altora si nu de dorintele noastre.

Un remediu sigur la ceea ce e pe care sa creasca si sa se transforme intr-un dezastru iminent e sa ne invelim in vise si sperante,sa alungam realitatea,sa ne afundam in abisul visarii si poate sa invatam sa murim inainte de a trai.