Friday, January 23, 2015

Suflet pierdut prin asternut.

Se lasa seara, ajung acasa obosita dupa inca o zi de munca istovitoare. Nici nu stiu de ce mai merg la locul ala de munca daca nu imi face placere, dar imi amintesc ca aici in oras locurile de munca sunt limitate si trebuie sa ma multumesc cu ce am. Este vineri, duminica ar trebui sa vina el acasa. Nu, nu acasa la noi, ci acasa la mine. Stiti cum e legea lui Murphy, cand ceva merge prost, totul o sa mearga prost. Asa ca detin o slujba oribila plus sufletul meu pereche este la sute de km de mine si ne vedem o data la doua, trei saptamani. Dar saptamana asta nu voi lasa nici universul si nici alte legi ale naturii sa ne strice saptamana de relaxare.
E ora 10 si ies grabita din dus din cauza telefonului care suna de 5 minute intr-una. Este el. Cu o voce stinsa ma anunta ca o sa poata veni abia la sfarsitul saptamanii viitoare deoarece superiori lui il trimit la un congres. Imi cade telefonul din mana si ii aud vocea in surdina cum ma intreaba panicat daca sunt bine. Nu, nu sunt bine. Saptamana asta era ziua noastra plus ziua lui. Ii pregatisem o surpriza. Acum cateva zile intrasem pe un site cu lenjerii de pat si cumparasem una noua, neagra cu trandafiri rosii. Si daca tot m-am pierdut printre modele 3D, am tras un ochi si la cuverturi de pat 3D. Tot neagra cu trandafiri am comandat.
 Plus mi-am comandat eu un compleu rosu plus sampanie, trandafri si lumanari. Trebuia sa fie o saptamana ca in povesti.
Iau telefonul, il anunt ca sunt obosita si trebuie sa dorm dar adevarul este ca vreau sa ma pierd printre asternuturi si sa uit ca universul este inca o data impotriva noastra. O sa imi pierd sufletul inca o data singura in intunecata noapte. Noroc cu trandafiri de pe lenjerie ca mai imi coloreaza negura sufletului. Oricat as vrea sa ma odihnesc nu pot. Dar stiu ce m-ar putea calma, un ceai cald de lavanda savurat la locul meu favorit din camera. La geam unde pot admira luna si stelele. Ma infasor in cuvertura cu trandafiri, imi pun de ceai, casa pare atat de pustie cand sunt doar eu. Ceainicul ma anunta ca imi pot delecta papile gustative cu ceai. Asa ca ma intorc in camera si privesc cum luna plina apare de dupa nori si ma intreb...Eu cand voi fi fericita?

No comments:

Post a Comment

Un gand,o idee...