Thursday, January 5, 2012

Jurnalul unei fantome parte a VIII a

Astazi va voi povesti cum am descoperit ca pot fi vazut,ca in sfarsit pot vorbi cu cineva.De cand am murit mereu mi-am dorit lucrul acesta si acum pot vorbi cu o fiinta umana si culmea este prietenul cel mai bun a lui Luis,locuitorul din camera mea.Da este Mason,baiatul care s-a uitat prin mine incercand sa lipeasca coltul cazut al unui poster,chiar el.Atunci nu fusese doar imaginatia mea,se intamplase se uita la mine insa am vrut sa ma amagesc si sa cred ca pot ramane langa Luis fara ca cineva sa isi dea seama.
(Dialog intre mine si Mason)
-Luel tu esti???
-Buna Mason,aa...da eu sunt,insa e prima data cand ma vezi?
-Nu prostut-o,te vad in fiecare zi cand ma spionezi in camera.
-Idiotule nu te spionez,a fost camera mea inainte sa mor...
-Ce esti Luel?Vampir,varcolac,fantoma?
-Fantoma,una cat se poate de buna care are grija de voi doi,cap patrat ce esti.
-Stiam asta insa imi era dor sa te enervez,sti mie hmm..mi-e dor de tine,de prezenta ta in viata mea si a lui Luis.
-Da,si mi-e imi e dor sa fiu om,referitor la fratele meu,te rog din sufletul care nici macar nu cred ca il mai am sa nu ii spui ca ma vezi,nu vreau,sti tu,sa stie ca inca sunt cu el si nu am plecat.
-Daca asta este dorinta ta,ti-o voi respecta,insa eu pot vorbi oricand cu tine,adica poti sti tu sa stai pe langa mine?
-Da,de cand am murit am stat langa voi,langa tine si Luis,nu stiu cat voi mai putea face asta insa foi incerca sa stau cat timp este necesar.
-Stii mi-e dor de serile pe acoperis cand imi ascultai plangerile mele despre cat de rea e viata si ca fata populara nu se uita la mine.Mi-e dor de prietenia noastra.
-Si mi-e imi e dor de tot Mason,insa trebuie sa te multumesti cu prezenta mea rece si mormantala.
-Vine Luis,ai grija de tine Luel fi mereu langa el pentru ca are nevoie de un inger pazitor.
Cam asta am vorbit cu Mason,nu stiu daca sunt singura fantoma pe care o vede sau poate sa vada in general genul acesta de lucruri insa ma simt bine ca cineva ma vede.Prietenul meu din copilarie de care in credeam pe la 7 ani ca m-am indragostit si am fugit plangand in bratele lui Luis spunandu-i ca e o iubire imposibila si voi muri din cauza asta.Pana la urma da am murit insa nu din aceasta cauza,iar Mason mi-a devenit cel mai bun prieten.Stiu de prima iubita a lui,de primul sarut,de faptul ca se fastaceste cand ii place mult de o fata.Ma bucur atat de mult ca ma poate vedea,chiar si o fantoma are nevoie sa isi verse ofurile intr-o lume rece si fara suflet.

1 comment:

Un gand,o idee...