Nu ma condamna...

De cateva zile am o stare sa nu ii zic urat..foarte ciudata,nu stiu cei cu mine dar ma surprind de multe ori pierduta in timp si spatiu.Nu imi mai gasesc locul niciunde..ma simt pana si cu mine in plus.Am momente cand imi vine sa plang si ma gandesc in ce moment m-am pierdut,unde am ramas de nu ma mai gasesc.Si mai ciudat e ca desi pierduta nu stiu ce vreau,acum cateva zile am vorbit cu un prieten si mi-a zis ca sunt prea sofisticata vreau cei mai bun negandindu-ma ca ce nu pare bun la inceput poate fi foarte bun pe parcurs...nu cred lucrul asta,eu sunt tipul de om caruia daca nu ii place ceva de la inceput pai asa ramane si punct,rar imi schimb punctul asta de vedere chit ca e vorba de oameni sau lucruri.

Poate sunt pretentioasa da pentru ca vreau nu cei mai bun ci vreau ceva ce sa simt ca ma poate face fericita...un lucru sau o persoana care sa ma faca sa rad pana la lacrimi.Daca vine vorba de persoane aici cred ca tine in primul rand de acea persoana cat de agreabila simt eu ca e pentru mine apoi probabil ca vreau o zi cu rasete,glume,gadilituri,gatit,iar o tura de zambete si hohote de ras,priviri furate iar la finalul zilei vreau sa stiu ca persoana aia e potrivita e ceea ce vreau pentru o perioda nedeterminata de timp...Dar nu stiu ce vreau si pentru asta nu ma condamna...