Once upon a December....

A fost o data o fetita nu tocmai instarita care in fiecare an de Craciun trecea pe langa un magazin plin cu jucarii si carti.In fiecare an statea si admira vitrina frumos impodobita si plangea incet gandindu-se ca este inca un an in care ea de Craciun nu va primi nimic.Inca un an in care,bradul de Craciun va fi doar o ramura de brad de care mama ei agata cateva bomboane.Atata tot.

Si in acest an de Craciun fetita a poposit in fata magazinului mult timp,admirand un urs mare de plus cu ochii sticlosi si o carte groasa pe care scria cu litere aurite "Minunile exista".Fetita si-a spus in gand ca nu exista minuni,pana acum nu i sa intamplat nici o minune.Suspinand plecase capul si intorcandu-si capul de la vitrina luminoasa un batran ii puse mana pe umar si o intreba:

-De ce plangi?

-Pentru ca eu niciodata nu voi avea parte de asemenea lucruri de Craciun...stiti eu niciodata nu am avut parte de un brad adevarat sa il pot impodobi.

-Dar pentru asta sunt dorintele,copilita draga.Iti voi spune un secret: cand vei vedea primul fulg de zapada care cade puneti 3 dorinte,in seara de Ajun toate dorintele tale se vor implini.

-Nu cred in acest lucru...

-Tu doar puneti dorintele lasa totul in seama spiritului iernii.

-Asa o sa fac.

Fata se mai lumina la fata si pleca topaind pana acasa.Inainte sa intre pe poarta mare ii fu mirarea cand direct in palma sa a cazut primul fulg de nea din acel an.Zambind si gandindu-se la ce ii spusese acel batran langa vitrina isi pusese 3 dorinte.Prima dorinta a fost sa aiba un brad de Craciun,a doua sa primeasca ursul cu ochii de margele si a treia dorinta i-a cam dat batai de cap pentru ca isi dorea cartea insa a ales sa aiba zapada de Craciun.Trecuse o saptamana si era Ajunul Craciunului in cateva ore.Fata se duse iar langa vitrina si inchise ochii pentru cateva momente si isi imagina cum ar fi daca ar avea ursul cafeniu sub bradul impodobit insa deschise repede ochii si isi spuse ca minunile nu exista la fel cum nu exista nici spiritul iernii.

Ajunsa acasa fetita se duse repede in pat si a inceput sa planga cu capul in perna pana adormii.

In dimineata urmatoare era Craciunul si fara sa vrea a cuprins-o curiozitatea sa vada ce a primit.Spre uimirea ei in camera de zi a casutei ei umile era un brad mare frumos impodobit si surpriza sub ei se afla ursuletul mult visat iar cand se duse la geam totul era imbracat in alb asa cum isi dorise.Bucuroasa lasa ursul din brate si fugi in piata orasului sa il gaseasca pe batranul care o convinsese ca miracolele chiar exista,insa nu-l gasi.Pe drum spre casa se arunca in zapada si facu un ingeras iar cand sa se ridice langa ea era batranul ce ii daduse pontul despre dorinte.Sari in bratele omului si ii multumii pentru ca intradevar minunile exista,acum credea.Batranul cobora la nivelul ei,o saruta pe frunte si ii spuse ca el era spiritul iernii si ca de acum in fiecare iarna va avea un brad frumos si zapada de Ajun exact cum isi dorise mereu.Apoi disparu.Din ziua aceea fetita a spus mai departe ca minunile exista si cu cat credem mai mult in ele cu atat exista sansa sa ni se intample si noua.

Vedeti nu cumva ati ratat primul fulg?