Jurnalul unei fantome-partea I

Povestea mea incepe pe cand aveam saptesprezece ani si am avut un accident de masina,mama si tatal meu au murit,eu am fost in coma sapte luni,iar fratele meu a supravietuit dar va fi distrus pe viata.
Ma numesc Luel si sunt o fantoma,dupa sapte lumi mi-am vazut trupul zacand intrun pat de spital,conectat la zeci e fire.Ma durut aceea priveliste deoarece stiam ca aici sa sfarsit imi va fi sfarsitul,sfarsitul meu ca om.
Aceasta este povestea mea,una destul de trista dar posibil cu un final fericit.

13 mai 2005
Draga jurnalule,
    Au trecut deja doua luni de cand mi-am dat seama ca nu mai sunt om si de cand am devenit ceva ce poate de care m-as fi temut ca om.Am devenit o fantoma,bantui casa,imi bantui camera si imi privesc fratele ce inca in carje vine in fiecare zi aici si plange si isi zice ca mai bine era mort si el.Vorbeste numai prostii,stie prea bine ca si fara noi va reusi in viata.Iar eu ii voi urma pasi mereu.
Imi amintesc cand eram copii si eram mica cum imi spunea ca el va fi aparatorul meu si nici un baiat nu isi va bate joc de micuta Luel.Micuta Luel,nu mai eram de mult micuta si Luis nu l-a batut nici pe cel pe care ii rupsese inima in doua surioarei lui dragi.Acum nimic din toate acestea nu mai conteaza,micuta Luel nu mai e si nimeni nu isi va mai bate joc de dragostea ei.
Desi sunt o fantoma si poate multi s-ar gandit ca imi pot vedea parinti pentru ca si ei sunt morti si sunt fantome,se inseala,nu ii vad,nu am vazut pe nimeni pana acum asemeni mie.Poate sunt singura si asta imi e soarta sa bantui singura locurile care acum nu fac decat sa imi raneasca inima pe care nici nu cred ca o mai am,dar totusi simt durerea.Mi-ar placea ca macar pentru o clipa sa am parte de viata mea,alaturi de mama si de tata si de Luis.Dar eu,Luel,nu voi mai avea parte de asa ceva.Macar pot veni in fiecare seara si sa scriu sau pur si simplu sa stau in camera mea si sa imi lipezesc gandurile mele de fantoma...
                                                        Te las cu bine dragul meu confident,ne auzim poate maine.