Jurnalul unei fantome-partea a III a

25 mai 2005
          Draga jurnalule,
Astazi a fost ziua lui Luis,o zi destul de trista pentru el desi implineste 19 ani.Nu a mai fost aceasi atmosfera ca in alti ani pentru in acest an,el era singur,fara mama,tata si fara micuta lui sora,pe care o iubea mai mult ca pe parinti uneori.Desi era mai are cu un an jumatate ca mine aproape doi,mereu a fost grijuliu cu mine,mereu ma alinta si ma rasfata.Dar acum eu nu mai sunt,bine,nu mai sunt sa ma vada el,dar totusi nu mai e Luel sa il inveseleasca cand fata iubita ii da papuci,sau cand se ia la bataie cu Mason din nimicuri,cine o sa ii mai impace,nimeni pentru ca eu pentru el nu mai sunt,am murit acum doua luni jumatate.
Mason este prietenul cel mai bun al fratelui meu si singurul care si-a amintit de ziua lui.Macar el sa il mai scoata pe Luis din starea asta in care a intrat de cand noi am murit.Cand eram mai micuta imi placea de Mason pentru ca era genul acela de baiat responsabil si foarte respectuos si pot spune si frumos adica pe la 10 ani nu prea stiam ce inseamna baiat frumos,dar azi cand l-am vazut indradevar nu este de lepadat.Sa revin la faptul ca la scos pe Luis din casa a fost un miracol,au fost in parc apoi au inchiriat un film,o comedie cred,nu am vazut prea bine si au comandat o pizza si s-au pus pe mancat si vizonat filmul.Luis a ras cu pofta pentru prima data in ultimele luni,ceea ce mi-a facut inima sa tresalte,eram nespus de fericita ca zambea,radea,uita totul.Mason la convins chiar sa se intoarca luni la scoala pentru a nu pierde anul.Am vazut ca i-a spus ca nu va mai fi la fel fara mine si mi-au dat lacrimile,daca fantomele au asa ceva.
Ma bucur ca se va intoarce la viata lui.Mi-as dori sa pot sa ii spun ca sunt langa el si mereu voi fi,as vrea sa ii spun ca sunt aici,nu ma pierdut stiu ca nu pot si chiar daca as putea mai tare l-as speria.Asa ca voi bantui fara sa atrag atentia nimanui,doar ca sa il veghez.Dupa 12,Mason a plecat iar Luis a ramas singur,nu stiu daca pot face asta mereu,dar azi i-am auzit gandurile,il doare ca micuta Luel nu e cu el de ziua lui si ca spera ca acolo unde e ii e bine,sincer nu mi-e bine pentru ca il vad pe el ca sufera si doare incredibil de tare acest lucru.A mai plans cat a mai plans si a adormit ca un copil fara griji.
Inca o noutate,dragul meu confident,Luis nu mai mege in carje,alt lucru care m-a bucurat enorm,fie ce o fi stiu ca va reusi.
Te las cu bine jurnalule,mai am multe de facut in asta seara,trebuie sa o "bantui" putin pe Sara mi-e foarte dor de ea.