O zi buna se cunoaste de dimineata...

Facultatea imi mananca zilele si imi baga neuroni in coma...da este oficial vreau inapoi la liceu.Prima sesiune a mea a inceput cu dreptul si apoi am dat in stangul da rau de tot.De picat doamne ajuta nu am picat nici un examen insa de la 10 am cazut la 5 doar in cateva zile:)).
Zilele astea au fost grele,obositoare si dureroase.Sunt la pamant inca o data si tind sa cred ca imi e mai greu decat de obicei sa ma ridic.Probabil e de vina gheata instalata nu numai afara ci si in sufletul meu.Am avut multe lupte seculare in interiorul meu zilele astea si mi-am dat seama de o gramada de chestii care nu au fost asa cum pareau la suprafata.
Mi-e dor de multe si urasc multe in acelasi timp si culmea lucrurile de care imi e dor le urasc cu toata fiinta mea,dar asta e viata cam paradoxala de felul ei.Zilele astea am plans si am avut crize de ras incontrolabile,probabil stresul sesiunii a fost de vina sau amalgamul de sentimente din mine.La capitolul sentimente e in greva totul si preconizez sa ramana asa mult timp.De ce?Pentru ca mi-e bine asa cum sunt acum,iar daca ma apuca dorul de o vorba de dragoste ma uit in oglinda si ma laud eu cat cuprinde si imi trece,la imbratisari si sarutari o sa fie mai greu insa o sa rezist eroic pentru ca ...ei bine pentru ca astea aduc probleme si mai bine libera si fara griji.
Singurul dor pe care nu-l urasc e tata....a trecut un an si el nu a aparut nicaieri...