Cufarul cu amintiri (proba 11)

O simpla cana de ceai imi trezeste poate cele mai frumoase momente alaturi de mama.Nu numai ca este mama pe care o iubesc ci si datorita cadoului primit din partea ei.
Nu cu mult timp in urma am devenit pasionata de ceaiuri.Dulapul meu este plin de cutii de ceaiuri care mai de care,gusturi si arome.O gradina aromata pe care si regii ar fi invidiosi.
Imi plac gusturile ciudate in materie de ceai,cele neobisnuite,pe care multi nu le cunosc insa care sunt extrem de bune.
Vara cand merg la o terasa prefer un ceai decat un suc sau o limonada.Ceaiul are o anumit duritate,o amprenta pe care ti-o lasa apasat pe papilele gustative.Nu multi stiu ca ceaiul are personalitate,uneori acelasi ceai are un gust amar iar alte ori este divin.
Ceaiul este ca un om cu toane,unele trebuie indulcite pentru ale simti personalitatea altele trebuie lasate asa.Unele sunt tari si te inteapa la limba ca o albina suparata altele sunt firave ca o adiere de primavara. Ceaiul este bautura regilor si nu numai.Nu sunt o regina insa beau ceai destul de frecvent.
 Asa ca de ziua mea mama mi-a pregatit un cadou ce ma luat prin surprindere si ma facut cea mai fericita din lume.Pe langa tortul minunat pe care mi la pregatit mi-a mai cumparat un cufar (asa obisnuiesc eu sa ii spun)plin cu sortimente de ceaiuri ce le savurau regi Frantei.Si anume:Ceai Dammann Frères 1925 Luxury Wood,contine 18 sortimente regale si pline de savuare.Inca mai am din ele pentru ca le pastrez ca pe o comoara.Puterea si forta gustului lor merita sa fie pretuite ca pe o comoara.

Cand ma uit la cutie imi aminteste de mama si de cata dragoste imi poarta dar imi mai aminteste de faptul ca iubesc ceaiurile si nu cred ca as putea vedea lumea fara ele.Poate sunt inutile uneori sau pentru uni oameni insa pentru mine sunt una din deliciile vietii.

Articol scris pentru SuperBlog 2012