Ceai sau ce ai? (13)

Intri in casa, ma saruti anemic, ceva ti se intampla si tare ma tem de adevar. Insa esti calm si imi zambesti, iar in ochi citesc "Sunt bine". Au trecut doua luni de cand nu ne-am vazut, campul electro-magnetic dintre noi doi a crescut la o valoare de suprasarcina. Nu inteleg nimic din gesturile tale. Esti schimbat si totusi esti tu. Te duci in bucatarie si imi lasi pe masa un pachet. Imi spui ca este un cadou, un cadou pentru amandoi, pentru a ne redescoperii. Nu stau mult pe ganduri si il desfac, gasesc o harta, oare sa fie harta spre inimile noastre ce momentan sunt in vacanta, sau poate harta spre viata perfecta la care visam amandoi? Mai gasesc o carte pe langa doua cesti magice si doua pungute, imi spui ca frunzele au magie in ele, pui apa la fiert. Incep sa te cred ca sunt magice, deodata parca ti se schimba starea numai uitandu-te la ele. Apa fierbe si tu ma iei in brate, iti plimbi mana in parul meu, imi soptesti ca te asteptai sa nu mai am parul lung si sa fiu bruneta. Credeai ca doar pentru tine eram roscata cu parul lung. Te inselai, poate si tu erai unul din motive, de ce nu. Apa a fiert si pui ceaiul, ai ales fructe de padure, mireasma cuprinde toata camera. Ne asezam la masa, ma iei de mana si mi-o duci pe harta. Imi spui ca harta e a Chinei antice, la fel de antica ca si sentimentele noastre. Inca o data degetele tale se impreuneaza cu ale mele si sunt un totunitar. Sentimentele se imbata cu aroma fructelor de padure si dau frau liber imaginatiei. Degetele se joaca, se alinta si tresar, inimile sar cate o bataie si galopeaza alert spre necunoscut. Ceaiul chiar e magic, invie in noi ce era amortit, inghetat uitat de mult. Fiecare inghititura ne atrage si mai mult in vraja pasiuni de care pana la urma oricum nu am avea scapare. Dar cine ar vrea sa scape din stransoare asta atat de placuta, ceaiul e pe sfarsite insa si-a facut treaba, trupurile sunt lipite iar inimile bat la unison, mainile sunt in parul meu iar gura imi exploreaza gatul. Oare asta e menirea cadoului, sa apropie doi oameni ce au uitat de ei si de ceea ce simt sau pur si simplu e o simpla vraja ce ii face pe amandoi sa li se para ca simt.
Oricum ar fi ceaiul ne-a facut sa exploram harta si nu numai in acea seara, sa fi fost magia sau pur si simplu faptul ca sentimentele nu au murit niciodata?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013