Jurnalul unei fantome partea a IX a (4)

Dragul meu,

As fi vrut sa iti scriu aceasta scrisoare cand inca respiram, cand inca puteam sa iti simt respiratia calda pe obrazul meu rosu ca racul. Nu acum cand sunt rece, cam moarta si fara speranta ca pot sa te fac fericit. Ai putea fi fericit cu o fantoma?
Acum ceva timp, mi-ai declarat balbait iubirea, ce ai simtit mereu pentru mine iar asta m-a facut sa imi doresc sa fiu iar un om, o fiinta ce putea sa iti ofere macar o zi de fericire.Esti singurul om care ma vede, ma simte si nu m-a ignorat cand aveam nevoie de o vorba buna. Nopti albe, asta a fost stadiul in care din doi necunoscuti am ajuns sa realizam ca suntem predestinati intr-un fel sau altul. Asa am ajuns amandoi sa ne cunoastem, sa povestim si sa ne ingrijim de bunastarea casei. Da, casa mea e inca a mea, desi zidurile nu mai sunt o piedica acum pentru mine totusi imi place sa folosesc usa si mereu razi de mine din cauza asta. Din ziua cand m-ai vazut prima oara, atunci cand nu iti venea sa crezi ca sunt eu, de atunci am ramas nedespartiti. M-ai preferat mereu pe mine in locul fetelor ce ar fi dat orice sa le fi iubit. Cel putin am vazut cum te priveau unele din ele.Cu o dorinta aprinsa sa fi al lor. Dar tu m-ai ales pe mine, fantoma ta cea draga.
De ziua mea, mi-ai adus un trandafir, iar fratele meu nu stia de ce iti duci un trandafir in camera insa nu stia ca acolo e sora lui, cea la mormantul careia a fost in dimineata acelei zile. Ii puteam simtii mirosul insa nu-l puteam atinge. Ma doare ca nu pot sa imi arat si eu dragostea pentru tine, sa pot sa fiu iubita perfecta, cea care iti gateste si care te saruta de noapte buna. Mereu mi-am spus ca nu te merit, ca meriti ceva mai bun. Ieri am reusit sa imi stapanesc  lacrimile, doare atat de tare cand te vad ca plangi in somn. As vrea sa iti curm durerea si sa plec insa dragostea pentru tine si fratele meu nu ma lasa sa fac asta. O sa lupt orice ar fi ca sa pot sa fiu mereu langa tine chiar daca la un moment dat va aparea defapt aleasa ta.
Atunci inima mea, sau ce a mai ramas din ea va muri inca o data, insa ma voi resemna, deoarece asta e cursul firesc al vietii.Eu sunt moarta iar tu viu, iubirea este una imposibila, chiar daca ne mintim ca vom trece prin foc ca sa putem schimba ceva.
Insa dragul meu, iti promit ca orice s-ar intampla mereu dar mereu asa cum si pana sa trec de partea cealalta imi voi petrece restul vietii reci avand grija de tine cu sau fara voia ta. Iubirea pentru tine nu se va schimba niciodata iar statul de fantoma nu ma va opri sa ma opun oricarui rau ce ar putea sa ti se intample. Iubirea e un cliseu insa voi lupta pentru tine, nu te voi pierde. Mainile noatre intr-o zi se vor impreuna poate, degetele vor fi prelungirea degetelor mele iar buzele cand se vor intalni isi vor povestii ce nu si-au spus niciodata.

Mason te iubesc si te voi iubi mereu.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013