Romance cu farmec.(8)

Femeia puternica care nu se plange de greutatile care o apasa si  infrunta valurile vietii singura fara prea mult ajutor.Cred ca este ceva obisnuit sa mergem peste tot in lume sau sa vina straini la noi in Romania si sa spuna ca avem romance cu farmec. Ba mai mult femeile noastre au farmec cat pentru alte doua natiuni. Este in mostenirea noastra genetica sa fim frumosi. Dar femeile romance au un farmec aparte.

Femeia cu farmec este aceea care indiferent de situatie nu isi pierde zambetul de pe buze, cea care oricat de mari ar fi cerintele le duce la capat.
Farmecul nu este mereu sinonim cu frumusetea sau cu aspectul exterior. Femeia reprezinta creatura fascinanta ce  a fost inspiratie pentru pictori, scriitori si muzicieni. Alaturarea acestor doua cuvinte duce la o alchimie perfecta, la sensul vietii inteles de marii filosofi. Nu de putine ori, femeia a fost obiectul de studiu al filosofiei. O creatura greu de inteles, firava si totusi destul de puternica sa faca fata nenorocului. Multi au incercat sa o inteleaga si toti s-au lasat pagubasi. O femeie nu trebuie inteleasa ci privita cu admiratie si iubita, astfel ajungi la chintesenta ei. La adevarul pur ce se ascunde sub masca zambitoare. Masca ce ascunde uneori lacrimi si priviri pierdute, insa asta nu o sa ii stearga niciodata farmecul cu care a fost inzetrata.
Femeia e asemenea unei carti, trebuie citita, traita cu pasiune, apoi inteles substratul si mesajul pe care ti-l transmite.
O definitie a femeii cu farmec nu este una singura ci pentru fiecare persoana  are alta definitie. Pentru mine femeia fermecatoare este aceea ca se nu se sfieste sa iasa nemachiata din casa, cea care nu se crizeaza daca parul i s-a ravasit, cea care nu mereu se imbraca la moda, cea care e ea insasi indiferent de situatie.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem. (Victor Hugo)

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013